Iubirea este un film! Iar tu ai mai multe roluri în această combinație: ești regizor, scenarist, cameraman, actor, producător etc. Nu te uita cu nedumerire.
Tu ești regizorul propriului film al iubirii. De tine depinde cum îți construiești iubirile. Nimeni nu va reuși să producă un film mai bun al iubirii tale.
Bineînțeles că iubirea este un film în doi, însă cine a zis că ea nu poate funcționa și solo? Iubirea debutează solo, cu iubirea de sine și apoi capătă extensia de doi. Însă, chiar dacă
intri într-un cuplu, nu trebuie să uiți de iubirea de sine. Atunci când ai uitat de ea... ai pus-o rău! Fix atunci ți-o iei în cel mai nasol mod.
Deh, dacă te-a mâncat în cur să-ți arzi scenariul, ai mers pe improvizație, iar acolo nu este tocmai punctul tău forte. Iubirea nu funcționează la voia întâmplării. Nu merge așa.
Nici măcar filmele alea cu continuare interactivă nu funcționează la voia întâmplării. Și acolo există scenarii prestabilitate. Tu doar ai senzația că alegi ceva.
Revenind la film, aici este interesant cum se poate transforma iubirea în funcție de talentul tău. Ea poate fi comedie și să-ți aducă o stare de bine extraordinară. Dacă mai pui și puțin romance, îți iese o combinație interesantă. În același timp, iubirea poate fi un film horror, deși nu ți-aș recomanda.
E tare nasol să nu poți dormi noaptea. Iubirea poate fi și un film polițist. Nici asta nu ți-aș recomanda. Joaca de-a detectivii în cuplu e mișto doar când ne referim la role play. Altfel, joaca asta provoacă o grămadă de probleme.
„Genul programului: dramă!“ Aici nu știu ce să zic. Și mie mi se întâmplă să mai plâng uneori la filme, însă jur că nu îmi place să plâng la filmul vieții mele, mai ales când îl regizez eu. Asta sună a bubă... la suflet și nu recomand.
Iubirea poate fi foarte bine un serial de succes. Un serial de ăla la care uiți câte sezoane ai văzut. Știți ce e mișto la seriale? Că nu te plictisești. Eu mă mai uit la „Two and a Half Men“. Habar nu am ce s-a întâmplat la începutul serialului, cred că e imposibil să mai știe cineva. Cu toate acestea, glumițele de acolo îmi dau o stare de bine. Eeee, dacă reușești să faci asta cu iubirea ta... atunci e minunat.
Iubirea poate fi și un SF, deși mi-e teamă că o dăm în diverse dacă ne imaginăm cine știe ce scenarii. Recunosc, nu am fost niciodată fan SF.
Vedeți câte extensii cinematografice poate avea iubirea? O grămadă. Poți să o transformi și în film indian. Să nu te mănânce totuși să o transformi în film chinezesc, de ăla cu karate. Ați văzut ce nasoale sunt filmele alea vechi? Cu desincronizările de pe voce? Pe bune, prea multă bătaie pentru a vorbi despre iubire.
Iubirea chiar este un film. Pe cuvânt!
Doar de noi depinde cum va fi acest film. De noi și de alegerile pe care le facem. Dacă ar fi să privesc înapoi, e clar că aș vedea aproape toate categoriile descrise mai sus. Nu e rău. Chiar mă bucur. Mă bucur pentru că am cunoscut și comedia, și drama, și serialul, și polițistul și nu prea m-am plictisit.
În plus, cunoscând toate genurile, am reușit să îmi dau seama mai ușor ce vreau să regizez în continuare.
Drept urmare, mi-am luat un scaun confortabil, mi-am întors șapca cu cozorocul la spate, am băgat ochiul în cadru și am strigat: „Acțiune!“ Și uite că rola tot merge... Rrrrrrrrr... rrrrr... rrrr...
Cum arata iubirea ta?
P.S.: Acesta este un fragment din cartea ‘Iubirea de la A la Z: Alfabetul relațiilor’, care se lansează azi. Dacă vrei să te numeri printre primii cititori ai cărții mele, intră AICI și comandă cartea cu autograf.
Foto Credit: popsugar.com/