De câteva zile, pe coloana din dreapta a paginii mele de Facebook, tronează un anunț. Este vorba despre un workshop plin de promisiuni. O duduie - nu-i dau numele - promite că te scapă de emoțiile negative în două zile. Și nu oricum, ci definitiv!
Wow! Îți dai seama? Cum o fi să trăiești fără pic de emoție negativă?
Cum o fi să trăiești fără frică, de exemplu?
Ce ar însemna asta? Ca atunci când vedem un dement cu spume la gură, venind spre noi cu un topor ridicat deasupra capului, să ne punem în poziție de lotus și să-i spunem: 'te iubesc!'
Așa?
Haideți să admitem faptul că ai nevoie de o bubă mare la cap ca să faci așa ceva! Nu, nu ești zen, ci prost cu P mare! Un prost care nu ține la propria viață! Ce face frica în acest caz? Simplu-îți oferă variante: ori stai și vezi cum îl dobori pe idiot; ori o rupi la fugă și îți salvezi viața.
Frica este sănătoasă în anumite cazuri ca, de altfel, orice emoție negativă. În funcție de cum reușești să le controlezi, aceste emoții negative se pot transforma în adevărate motoare motivaționale. Cum Doamne iartă-mă să promiți că îi scapi pe oameni de emoțiile astea?
Bizar!
Doi la mână - cum poți să-ți permiți să promiți că vindeci, când nu ai nici cea mai vagă idee ce fel de oameni îți vor veni la seminar? Să vă spun ceva - eu când citesc astfel de prostii, etichetez direct - vă las pe voi să completați lista punctată cu vorbe de duh.
De ce etichetez? Pentru că nu am creierul spălat, pentru că studiez zilnic zona relațiilor și pentru că știu că niciun terapeut bun, dar niciunul, nu îți va promite că te repară.
De ce nu promite? Pentru că nu are de unde să știe dinainte dacă se va lega sau nu acea conexiune terapeut-pacient care, sper că știți, contează în proporție de peste 30% (spre 50% zic eu) din ceea ce înseamnă terapie!
Dacă acea legătură nu se realizează, șansele terapiei se reduc considerabil. Iată, ăsta este motivul pentru care un terapeut bun nu promite nimic dinainte! Cum ar putea? Pe ce s-ar baza?
Ca să revin, aș mai spune un lucru. Un curs despre emoții, un curs care te bagă în zona de bază a emoțiilor, un curs care îți prezintă acest vast univers, durează lejer 8 sau 10 săptămâni. Vă spun pentru că am făcut un astfel de curs!
Să reduci un curs de acest gen la două zile mi se pare o barbarie extraordinară. Haideți să vă mai dau un motiv pentru care nu cred în promisiuni.
Să presupunem că omul care promite chiar este bun, chiar se pricepe. La un work-shop, el are în jur de 20 de persoane, da? Fiecare persoană are o poveste de viață - care înseamnă relația cu părinții, tipar relațional etc. Nu mai spun despre traume. Și alea pot varia ca număr și intensitate. Acum înmulțiți asta cu 20 și vedeți ce iese!
Poți aplica un șablon general peste 20 de tipare diferite? Nu! Fiecare poveste are particularitățile ei, așa că e o minciună să spui că poți lucra în grup și vindeca în grup. Sunt povești diferite!
Ce înseamnă asta? Că un work-shop sau seminar nu ar trebui să fie prezentat ca o cură, ca ceva care te vindecă, ci, mai degrabă, ca ceva care te ajută să înțelegi mai bine niște lucruri, ca o completare a terapiei pe care o faci, nu ca un substitut!
Cursurile sau work-shop-urile îți deschid orizontul. Ele nu îți vindecă rănile sufletești! Ca să ne înțelegem.
Doar nu aveți impresia că un tipar relațional care s-a întins pe 30-40 de ani poate fi schimbat în 2 zile, nu? Să fim serioși. Oricât de aplicat ai încerca să lucrezi, nu ai cum să rupi legăturile unui tipar tatuat adânc în personalitatea acelui om în 12 ore de lucru. Dacă s-ar putea așa, psihologii ar șoma sau s-ar apuca să facă terapii de grup. Ar fi mai mișto. 2 zile, 20-30 de persoane care plătesc 500 de ron și aia. Să vezi ce mașini ar avea ăștia 🙂
Numai că lucrurile nu funcționează așa.
Drept urmare, vă rog să-mi permiteți să vă spun ferm - nu cred în promisiuni!
Rănile din suflet nu se vindecă așa, ci cu muncă. Cu muncă susținută, cu studiu, cu răbdare și curiozitate, cu blândețe și timp. Eu mi-am vindecat rănile în 7 luni. 1 ședință pe săptămână. Dacă aș fi mers de două ori, probabil că aș fi rezolvat în 3 luni și jumătate. Deși am terminat terapia de vreo 4 ani, nu pot spune că am curățat total tiparul relațional. Și, gândiți-vă, eu sunt un om care studiază zilnic: cărți, cursuri, site-uri de specialitate etc...
Deci cum puteți avea pretenția să vă vindecați în 2 zile? Este imposibil!
Sigur, diferența dintre promisiuni și munca adevărată este simplă - ea se rezumă la alegerea voastră.
Dacă alegeți munca susținută, atunci trebuie să știți că este un proces de durată și, de ce nu, costisitor. Însă merită! O faceți pentru voi!
Dacă alegeți varianta scurtă, aia cu work-shop-urile care vă promit că vă scot zei, o faceți pe riscul vostru. Eu vă spun că nu veți ieși vindecați, ci doar (poate) cu ceva mai multă informație - depinde cum și de cine vă este transmisă. Însă, vă rog, să nu care cumva să fiți dezamăgiți de rezultat - voi ați ales!
Dacă mă întrebați pe mine - eu am încredere în terapie! Work-shop-urile sunt și ele utile, însă depinde cine le organizează. Vreți un antrenor de viață? Grijă mare pe cine alegeți!
Însă nu uitați - un terapeut bun nu va promite niciodată miracole! El îți va spune - okay, hai să vedem ce putem face!
Vedeți? Asta este diferența dintre escrocherie și studiu!