Vreau un bărbat responsabil!

De fiecare dată când vorbesc cu o doamnă sau o domnișoară, în lista dorințelor apare următoarea formulare: 'să fie responsabil!'

Hm, oare ce Doamne iartă-mă înseamnă responsabilitatea asta?

Chiar am stat și am rumegat puțin subiectul.
Aș vrea să încep cu o definiție a responsabilității marca John Gottman - unul dintre cei mai mari specialiști din lume pe problemele de cuplu.

Ce înseamnă responsabilitate în viziunea sa? Iată: responsability = response ability!
Pe românește spus: abilitatea de a răspunde.

Acum, să revenim la 'vreau un bărbat care să fie responsabil!'. Aplicând definiția, vorba asta se transformă în 'vreau un bărbat care să aibă abilitatea de a răspunde...'

Întrebarea este la ce?

Aici, lucrurile încep să se complice. Pentru că dacă bărbatul trebuie să aibă abilitatea de a răspunde la nevoi și dorințe, astea diferă de la o persoană la alta, deci nu putem aplica un șablon general valabil.

În schimb, dacă acceptăm faptul că responsabilități = tipar social impus, adică familie, casă, copii... atunci putem aplica un șablon general valabil.

Întrebarea este: oare bărbații chiar vor asta?

Ei bine, eu cred că mulți - și femeile și bărbații - iau la mișto ideea asta de a fi responsabil!

Femeile, pe de-o parte, tratează ideea în felul următor: 'vreau un bărbat care să fie responsabil de fericirea și nefericirea mea, de toate nevoile mele, de toate dorințele mele... vreau să fie sclavul meu full time!' Nu toate gândesc așa, să zicem doar unele (procentul îl completați voi). În ce se transformă această idee de responsabilitate? În salahorie! În sclavie!

Cum percep bărbații chestiunea asta? Ca pe un atac la integritatea lor. Poți să-i condamni atunci când încearcă să se apere? Da și nu! Nu, pentru că au tot dreptul să refuze să fie sclavi și da pentru că nu înțeleg de la bun început la ce se înhamă.

De asta spun că bărbații interpretează greșit ideea de a fi responsabil. Ei nu văd tabloul general și merg pe ideea că dacă au un job, o casă și o mașină este suficient. Pentru ei, poate!

Însă dacă punem peste toate astea pachetul cu care vine femeia, lucrurile nu mai stau atât de roz.

Cum putem să facem ca lucrurile să nu mai fie atât de prost interpretate? Cum putem să ne armonizăm?

Simplu: fiind conștienți de limite!
Altfel, ajungem la atitudini defensive și la despărțire!

Care este antidotul? Tot John Gottman ne oferă răspunsul: să-ți asumi rolul tău în situația dată!

Ce frumos sună: să-ți asumi propriul rol în situația dată, nu vi se pare? Mie îmi sună excelent.

Acum, v-aș ruga să revenim la lista dorințelor și la formularea: 'îmi doresc un bărbat care să fie responsabil!'
Și să completăm cu 'să-ți asumi propriul rol în situația dată'.

Abia acum apar ambii parteneri în ecuație. Până acum, o aveam pe ea, care își dorea lucruri. Acum o avem pe ea, care își dorește lucruri și rolul pe care ea trebuie să și-l asume. Ce înseamnă asta? Că și ea trebuie să aibă alibilitatea de a răspunde. Nu doar el! Iubire = dublu sens, da?

Să întoarcem puțin oglinda și să ajungem la un bărbat care spune - deși nu prea am auzit bărbați spunând - 'îmi doresc o femeie responsabilă', adică o femeie care 'să fie responsabilă de fericirea și nefericirea mea, de toate nevoile și dorințele mele, să fie sclava mea full time!'

Ce am făcut? Nimic - am luat interpretarea de la doamne și am transpus-o la domni!

Ce se întâmplă dacă fac asta? Iese măcel!

Apare femeia eroină, femeia victimă, femeia care se plânge că are acasă un copil care o stoarce de energie. Cere, cere și iar cere 🙂

Ia să aplicăm acum o prea frumoasă dublă măsură - oare bărbatul de ce nu are dreptul să se plângă de faptul că acasă are o copilă care-l muncește ca pe hoții de cai?
Bizar, nu credeți?

Vedeți, ne-am obișnuim să aruncăm ușor termeni și cuvinte, însă dacă intrăm puțin în profunzime, vedem că lucrurile sunt complicate încă de la gând! De acolo pleacă problemele -de la tine! De la modul în care tu îți proiectezi lucrurile.

Drept urmare, dacă te trezești nefericită, părăsită etc... gândește-te la momentul 1, la momentul în care ți-ai stabilit portretul robot al posibilului partener. Fă această analiză. Chiar nu m-ar mira să realizezi că, de fapt, ai greșit proiectarea propriului cuplu de la bun început.

Revenind la responsabilitate și la cuplu, ei bine, aș spune că nu e suficient să-ți dorești un bărbat responsabil. Nici vorbă. Tu trebuie să fii în primul rând o persoană responsabilă, adică o persoană care să aibă abilitatea de a răspunde la nevoile și dorințele lui.

Oare chiar ești?

Foto Credit: livingcivil.com/