Frica domină spațiul social actual! Frica de implicare, frica de învățare, frica de a descoperi cu răbdare lucruri noi, oameni noi, experiențe noi.
Dacă sub aparentele calități vom găsi defecte imposibil de suportat? Dacă celălalt ne va face să suferim? Dacă ne vom plictisi? Dacă nu vom primi iubirea dorită?
Nu mai bine îl ardem rapid? Nu mai bine consumăm, în loc să construim? La ce bun să stai să pierzi timp prețios pentru ca apoi să fii dezamăgit/ă?
E mai simplu să consumi viața în shot-uri mici... de extaz!
'În vremurile astea, relațiile sunt grele', tună pesimista de meserie. 'Nu merită, parol', tună anxiosul de palmares. El este bărbatul care vrea să experimenteze cât mai multe momente umede, având impresia că altfel, orice femeie care va intra în contact cu el, îi va sesiza carențele sexuale și îl va schimba.
Teama de eșec guvernează relațiile interumane! Cineva, cumva, ne-a băgat în cap ideea că suntem speciali, ba mai mult, că suntem puternici și învingători și că în viață nu există eșecuri, ci doar lecții învățate. Ce contează că unii nu învață nimic din eșecuri, ci doar le repetă?
Ce prostie! Bineînțeles că există eșecuri și unele dor al dracului de tare. Lecțiile se învață în urma acestor eșecuri. Cum să înveți ceva despre infidelitate fără să treci prin ea? Cum poți să pretinzi că ai simțit ceva, când nu ți s-a întâmplat? Oricât de empatic vrei să pari, mi se pare că te joci la mantinela imposturii. Și îmi rezerv dreptul de a nu te crede 🙂
Oare am uitat să iubim? Oare am știut vreodată?
Iar punem carul înaintea boilor și ne mirăm de ce nu înaintăm? Eu cred că nu am știut niciodată să iubim. De aia am ajuns să nu vrem să iubim! De aia fugim de ea! Este ceva nou și nu ne place, pentru că ne dezbracă de armuri.
Iar noi suntem niște teutoni ai vieții. Dacă ne iei armurile... ce mai rămâne?
Niște indivizi temători, nesiguri, grăbiți; niște oameni incapabili de negociere și înțelegere, niște animale nepăsătoare, egoiste; niște copii agresivi, care manipulează fără scrupule cu scopul de a obține ceea ce-și doresc; niște ființe care țin iubirea în permanență sub capac.
Din când în când, dar doar din când în când, ridicăm capacul și încercăm iubirea pentru a vedea dacă s-a frăgezit destul. După care o consumăm rapid și mergem mai departe.
Malaxorul despărțirilor lucrează în 3 schimburi. Marfă este destulă!
În tot acest timp, noi, oamenii, ne îmbătăm cu mici shot-uri de fericire, uitând complet faptul că împlinirea este, de fapt, ceea ce contează in viața asta. Dar noi, ce facem? Alergăm de bezmetici după mici momente de plus emoțional: unii beau, alții fut, unii sar cu parașuta, alții fac scuba; unii își cumpără tot felul de lucruri, alții își închiriază oameni... este o cursă dementă de valorizare a lui aici și acum!
Mâine nu contează, ieri este deja trecut, deci nu ne mai interesează. Trăim clipa, o tragem pe nas dintre fesele unei dudui sau de pe penisul unui mascul. Fără principii, fără loialitate, fără implicare sau valori... fără nimic.
Cât mai repede și cât mai mult - astea sunt cuvintele de ordine ale prezentului. Competiție! Să nu care cumva să ieșim pe locul doi.
Am uitat să iubim? Nu am știu niciodată! Dar nici nu vrem să învățăm! Învățarea cere timp, iar noi nu avem timp! Nici de noi și nici de relații.
Mimăm relațiile, însă nici măcar nu apucăm să intrăm în ele. Ce mișto e viața asta, nu vi se pare?
Să-ți mânjești peretele de Facebook cu 'in a relationship with' când tu deja ai ieșit din relația aia. Ce ironie!
În vremurile astea, fututul este ca ieșitul la bere. E ceva la-ndemâna oricui. Trebuie doar să ieși din casă și să alegi. Ispitele sunt acolo! Te așteaptă să le pictezi jeturi de spermă pe abdomen și să pleci fericit că ai punctat în clasamentul adevărului social al masculilor alfa.
După aia ești liber să te întorci acasă. Începe un nou serial pe Netflix. Să nu care cumva să îl ratezi. A... și nu uita să dai like-uri la cât mai multe pagini de gagici. Ai normă zilnică-20/zi.
Țipăm după iubire, dar ne mulțumim doar cu momente de descărcare! Tare sau ce?
Ei bine, vă rog să-mi dați voie să vă spun - fericirea e nașpa! Atunci când devii dependent de ea! Ești ca drogatul care-și așteaptă doza. Ești în stare să faci orice dacă întârzie. Așa și cu loialitatea și cu principiile. Ești in stare să le calci în picioare dacă 'doza' de fericire a întârziat. Alergi de nebun după valorizare, crezând că vei obține un Oscar pentru merite libidinale deosebite. Și uite așa, viața trece pe lângă tine și ajungi la bătrânețe cu aceeași întrebare: am uitat să iubim?
Știu, scenariul ăsta pare apocaliptic! Însă, hai să ne scoatem bârna din ochi și să privim cu atenție ce se întâmplă în jur. Nu ți se pare că este un scenariu cât se poate de real?
Care e soluția? Să renunțăm la cursa asta nebună după valorizare și să învățăm să iubim! Cu calm și răbdare!
Altfel, mi-e teamă că iubirea va rămâne doar un cuvânt în cărți și în cântece sau va deveni sinonimă cu chinul și suferința. Nu că nu ar fi deja în mintea unora...
Ce zici? Tu ce alegi?
Foto Credit: globalglam.com/