La finele săptămânii trecute, m-am gândit să lansez o temă de discuție, atât pe pagina de Facebook a blogului, cât și pe grupul privat de discuții.
Tema a fost cea din titlu: 'vrei să afli mai multe despre o femeie? Fă-i un compliment! Răspunsul ei îți va oferi o sumedenie de informații utile despre ea'.
I-am provocat pe prietenii de pe Facebook să dezbatem această idee.
Recunosc, intuiam care va fi direcția și am să vă spun și de ce. Nu cu multe luni în urmă, am scris un text despre apreciere. Și atunci, oamenii au avut probleme mari. În urma comentariilor, am realizat că mulți oameni nu sunt învățați să aprecieze alți oameni, că aprecierea este deseori confundată cu dorința sexuală sau că aprecierea este obligatorie față de sexul opus și doar atât. După cum vedeți, condiții peste condiții!
Și de data aceasta s-a întâmplat același lucru. Adică am ajuns la aceeași concluzie - oamenii nu sunt obișnuiți să facă sau să primească complimente!
Înainte de a merge mai departe, vă rog să-mi permiteți să vă povestesc o întâmplare. Eram undeva prin 2008, în perioada în care am activat în televiziune. La un moment dat, am avut invitați în emisiune niște americani. Oamenii activau într-un cor de gospel.
Toți, fără excepție, ne-au complimentat la greu înainte și după emisiune. 'Ce mișto îți stă costumul', 'îmi place ceasul tău, ce marcă este?' etc... Și bărbați și femei!
O făceau cu zâmbete largi, de parcă ne cunoșteam de 20 de ani, nu de câteva minute.
Recunosc, m-am simțit puțin stânjenit. După emisiune, am realizat două lucruri extrem de importante: 1. complimentele fac parte din cultura lor de zi cu zi - le au în sânge, cum s-ar spune; 2. oamenii știau că urmează o emisiune grea și au făcut tot posibilul pentru a ne ține sus din punct de vedere al stării mentale.
Mai târziu, câțiva ani mai târziu, am înțeles ceva și mai important: chiar sunt o persoană care merită să fie complimentată!
Vedeți? Și eu am avut aceeași problemă cu stima de sine! Nu mă simțeam suficient de okay pentru a fi complimentat. Drept urmare, atunci când se întâmpla, răspundeam fie cu sarcasm, fie nu eram de acord, fie credeam că persoana respectivă are un interes.
Ei bine, zilele acestea, am văzut genul ăsta de răspuns și în comentariile de pe Facebook, semn că și alții au problema asta.
Ce înseamnă un compliment? Un exercițiu de apreciere, da?
Buun! În condițiile astea, de ce să-l refuzi? De ce să-l negi? Vedeți, de asta spuneam că răspunsul îți oferă multe informații despre o persoană. Răspunsul te face să îi cunoști mai bine starea.
În multe cazuri, în cele mai multe cazuri, am întâlnit frică - 'dacă are vreun interes?' În alte cazuri, am întâlnit condiționări de genul: 'totul e să nu fie fals' sau 'complimentul trebuie să fie de la persoana iubită'.
O altă problemă - iată cum, printr-o construcție mentală rigidă, ridicăm ziduri în jurul nostru.
În plus, punem mereu răul în față! Iar asta ține cumva de cultura noastră dâmbovițeană. Așa suntem noi educați: să vedem întâi răul și apoi să ne uităm dacă există și ceva bine în contextul respectiv.
Acum, v-aș întreba: și dacă încercăm să inversăm lucrurile? Dacă încercăm să vedem întâi binele? Mai rămâne loc pentru rău?
Serios, toate tiparele expuse mai sus nu te ajută cu nimic. Ele nu fac altceva decât să-ți blocheze ușile care se pot deschide spre relații frumoase. Și aici nu mă refer la relații amoroase. Fericirea noastră este în strânsă legătură cu calitatea relațiilor pe care le avem. Mai țineți minte?
Păi dacă noi ridicăm ziduri de jur împrejur, ce relații vreți să avem? Ce fericire?
Din păcate, suntem complet needucați în privința aprecierii. Chiar nu știm să complimentăm sau să fim complimentati. Nu știm să apreciem dezinteresat. Nu știm să vedem frumosul dintr-un compliment, pentru că-l acoperim imediat de urâtul gândurilor nocive.
Ne lipsește acea eleganță de a ne putea bucura de viață. Suntem prea rigizi, prea întunecați în gânduri și simțire și nu ținem cont de un lucru elementar - faptul că cineva și-a rupt din timp pentru a-ți spune că îți stă bine într-o anumită ținută este un lucru cât se poate de pozitiv.
Întrebarea este: tu ai face acest lucru?
Și încă una: crezi că ești o persoană care merită să fie comolimentata?
Mi-e teamă că răspunsurile la cele două întrebări ne vor oferi o perspectivă nu tocmai plăcută asupra societății românești.
Foto Credit: lovepanky.com/