'Deșteaptă-te, române!', aude românul și, imediat, caută un par, o sabie, un topor, o piatră sau orice alt obiect care s-ar putea transforma într-o armă.
Dușmani are, slavă Domnului, destui. Și, dacă printr-o minune cerească nu are dușmani, el are grijă să-și găsească rapid: sportivi, artiști, comentatori, jurnaliști, politicieni, țigani, unguri, gay, vegani, hipsteri, rockeri, rapperi, popi etc...
Nu scapă nimeni!
Așa se trezește românul din 'somnul cel de moarte' - cu chef de a da în cap cuiva!
Mai deunăzi, cineva mi-a spus o poveste ce ilustrează perfect starea societății românești:
'New York! Cade Lois Lane de pe un zgârie nori. Țipă! Mulțimea privește consternată. Unii se închină. Cu câteva secunde înainte de impact, de nicăieri, apare Superman, o prinde și o pune jos în siguranță. Toate mulțimea aplaudă!
București! Cade una de pe un office building. Mulțimea privește în sus. Unii își fac cruce, însă în sinea lor și-ar dori o Cola și niște popcorn. Cu câteva secunde înainte de impact, apare Superman, o prinde și o pune jos în siguranță. Mulțimea rămâne blocată pentru câteva secunde. Se aude un murmur de dezamăgire. La un moment dat, un cetățean în etate iese din rând și spune: 'auzi, bă, Supermane, da' tu nu aveai treabă azi? Dă-te-n p**a noastră, nu vezi că ne-ai stricat spectacolul? Pentru asta am ieșit noi din case?'
Cam așa o arde românul! Cu piatra mereu în buzunar și cu chef de a vedea creieri și sânge pe asfalt.
Dacă vede un filmuleț ca cel de la Odorheiul Secuiesc, începe și urlă și pune pe net citate de genul: 'să moară ungurii' sau poze cu tancuri, mesajul fiind: 'mergem să mâncăm mici de la Kaufland'.
Dacă cineva - cum a fost Mândruță - îndrăznește să prezinte altfel incidentul, se găsește rapid un 'patriot' care să spună fie 'cu cât te-a plătit Kaufland?', fie 'Mândruță e un labagiu plătit de Soroș'.
Românul nu renunță niciodată la piatra pe care o are în buzunar. În plus, își caută tot timpul ținte. De dimineață până seara, el ia alți oameni în colimator. Și îi f**e cu o plăcere morbidă.
El este purul, perfectul, fără pată... el este Dumnezeu coborât din ceruri. Din păcate, el doar impresia că se trezește.
În realitate, românul doarme. Doarme somnul cel de moarte. Somnul inculturii, somnul ignoranței, somnul prostiei, somnul urii.
El nu știe să zâmbească. 'Am probleme, ce p**a mea. Viața e grea!'
El nu știe să aprecieze. 'Apreciez doar pe cine trebuie'.
El nu știe să iubească. 'Doar pi***le iubesc'.
El nu știe să respecte. De aia are relații dezastruoase cu alți oameni.
În schimb, românul este campion la ură.
Are vreo șansa să renunțe la piatra din buzunar? Nu pare! Sigur, câțiva conaționali s-au prins ce înseamnă 'Deșteaptă-te, române!' și aplică asta zi de zi.
Ei au înțeles faptul că dacă vrei o lume frumoasă, trebuie să aplici asta în primul rând pe tine.
Sunt puțini, înjurați, batjocoriți, arătați cu degetul. Însă sunt hotărâți să nu renunțe.
Nu de alta, dar omenia chiar nu se impune cu parul.
Păreri?