Ieri am fost 'victima' unui experiment interesant. În timpul 'Conferinței despre iubire', i-am întrebat pe participanți cine sunt?
Așa cum mă așteptăm, toți au început cu numele, vârsta, meseria și statutul social. Și atât!
Nicio referire la vreo calitate umană!
Să nu mă înțelegeți greșit, nu îi condamn. Însă genul ăsta de prezentare mă pune pe gânduri. De ce? Pentru că ne auto-inducem în eroare și, mizând pe 0 informații, intrăm în relații cu oameni despre care nu știm nimic... Așteptările sunt însă uriașe. De aia apar și cele mai multe dezamăgiri.
La un moment dat, cineva m-a întrebat: dar tu, Andrei, cine ești?
I-am răspuns așa: sunt un bărbat matur, un bărbat care se dezvoltă zilnic, un om sincer și onest, integru, pasionat și pasional, un om interesat de comunicare, un bărbat iubitor și respectuos etc...
După această prezentare, Laura i-a întrebat pe participanți (toate femei): cum ați reacționa dacă v-ar spune cineva toate aceste lucruri?
Cu o singură excepție (o terapeută), toate participantele au spus că nu ar mai ieși cu mine a doua oară 🙂
Concluzia? Socialul atrage, umanul sperie!
De ce sperie? Pentru că nu suntem obișnuiți să-l vedem. Noi suntem obișnuit să vedem funcții și statut.
Să vă dau un exemplu de erori grave - dacă eu spun că sunt scriitor, blogger, vlogger, jurnalist - automat mi se vor aplica niște descrieri/ etichete. Chestia asta se numește identity glue. La scriitor, oamenii vor crede că sunt un visător dezordonat, un gagicar notoriu, un leneș etc... Și sărac!
La jurnalist... ăștia sunt considerați șpăgari și rupți în curd pe deasupra...
Au vreo legătură etichetele astea cu mine? Mă definesc ele ca om?
Să presupunem că aș fi avocat. Ce s-ar spune despre mine? Că sunt demn de încredere, că sunt descurcăreț, că am bani... deci aș putea fi demn de încredere, aș putea fi o partidă! Și totuși, în niciuna dintre situații, persoana care mi-ar aplica etichetele nu ar cunoaște nimic despre mine, despre omul Andrei Vulpescu. Corect?
În schimb, dacă m-aș prezența în funcție de calitățile mele umane... aș speria 🙂
Nu vi se pare că trăim într-o confuzie uriașă?
În acest context, mi se pare corect să pun două întrebări: cine ești tu? și ce te definește?
Nu vă grăbiți să răspundeți. Nu e ușor deloc. Unele persoane pot avea reacții profund lacrimogene la aceste întrebări, tocmai pentru că realizează că nu știu cine sunt sau ce le definește.
Contactul cu realitatea chiar poate fi dur!
Acum, vă rog să-mi permiteți să vă ofer o mână de ajutor și să vă prezint două ecuații care să vă ajute să vă dați mai bine seama. Sunt două ecuații care îi aparțin lui Kain Ramsay, un coach scoțian foarte tare.
Prima sună cam așa: cine sunt = ce fac + cât de bine fac!
A doua: cine sunt + cum sunt = ce fac!
Pe care o alegeți? Ce vă definește? Ce faceți sau cine sunteți?
Ce faceți definește cine sunteți sau invers?
Din păcate, așa cum am văzut, cei mai mulți oameni se definesc prin prima ecuație. Așa au fost învățați de societate - să nu aibă habar cine sunt, deci să pună preț pe etichete, pe statut, pe ceea ce fac. Numai că, din punct de vedere uman, ceea ce faci, adică statutul, nu este relevant în ecuația relațiilor.
Tu nu te combini cu o funcție, ci cu un om. Iar faptul că un individ este un medic bun nu înseamnă că este o persoană onestă, integră, sinceră, iubitoare, respectuoasă etc.. Omul ăla poate fi foarte bine, mincinos, curvar, violent etc...
Iată deci că statutul și calitățile umane sunt două lucruri diferite. Drept urmare, atunci când alegem pe cineva, ce alegem? Funcția și ceea ce credem că înseamnă asta sau calitățile umane?
Miercuri seară voi discuta despre despărțire/divorț la Corks. Voi atinge și zona asta. Vom încerca să vedem dacă nu cumva confuzia în care trăim ne condamnă relațiile la eșec de la bun început?
Detalii despre întâlnire găsiți AICI.
Foto Credit: germanculture.com.ua/