Campania #metoo a stârnit reacții mixte în spațiul virtual: unii urmăresc cu interes și empatie poveștile de viață traumatizante; alții fac mișto (tipic românesc); o masă consistentă de bărbați tinde să pactizeze cu agresorul, blamând victimele; femeile care nu au fost atinse niciodată fără acordul lor se declară plictisite de toate poveștile, iar amatorii de conspirații pun totul pe seama globalizării 🙂
Câți privitori... atâtea păreri!
Cert este că problema hărțuirii sexuale este una de sistem și există dintotdeauna, mai ales în societatea românească, o societate cu o educație precară.
Dincolo de toate poveștile, dincolo de anumite exagerări (am scris de ieri că e imposibil să nu apară și exagerări), problema hărțuirii sexuale ține de educație!
De aici pleacă totul. De la educație!
Sincer, eu laud inițiativa Minsiterului Educației de a introduce în materia de clasa a V-a 'Drepturile copilului'. Este suficient? Nu! Sigur că nu. În plus, din păcate, sistemul de învățământ românesc este virusat de personal necalificat - un fapt extrem de îngrijorător.
Ce înseamnă asta? Că în învățământ intră mai ales persoane care nu prea au încotro. Restul, adică cei care ar avea vocație de dascăl, cei care ar putea schimba ceva, caută alte soluții... din cauza salariilor ridicol de mici.
Este un cerc vicios trist, un cerc vicios care alimentează, dacă vreți, toate zonele de abuz.
Este campania #metoo suficientă? Nu! Sigur că nu!
Este campania #metoo doar a femeilor? Nu. Sigur că nu!
Există și foarte mulți bărbați care au fost abuzați, mai ales în copilărie. Nici despre asta nu spune nimeni nimic!
În plus, există foarte mulți bărbați educați corect, bărbați care pot schimbă această stare de fapt prin implicare socială.
Chiar ieri mi-a scris un individ care considera că e puțin aiurea ca un bărbat să vorbească despre hărțuirea sexuală a femeilor și că, în mod normal, despre asta ar trebui să vorbească femeile puternice din societate. Greșit! Profund greșit!
Noi, bărbații, chiar nu trebuie să închidem ochii. Noi, bărbații, chiar nu trebuie să pasăm responsabilitatea pe umerii femeilor. De ce? Pentru că victimele acestor abuzuri pot fi prietenele noastre, iubitele noastre, soțiile noastre sau fetele noastre - în cazul în care suntem părinți.
O primă mare greșeală pe care o observ în mediul online ține de banalizarea răului. Ceva de genul: 'ei lasă că o mână pe cur nu omoară pe nimeni'. Pe bune? De unde știi?
O altă problemă, la fel de gravă, este blamarea victimei - 'lasă că și ele și-o caută' sau 'ce ipocrizie, au profitat de moment și acum țipă că au fost abuzate'.
Aproape nimeni nu vorbește despre traumă și aproape nimeni nu vorbește despre agresori, deși ei există peste tot. Nu trebuie să fie onaniști neapărat, nu trebuie să fie din mediul rural... După cum vedeți - și în America și în România - vorbim despre oameni inteligenți, despre oameni cu funcții...
În plus, tocmai din cauza faptului că minimizăm răul, ajungem ca agresorul să dispară rapid din discuție, totul picând pe umerii victimei. Am mai scris asta și repet: atunci când vorbim despre abuz, știrea începe așa: Mihai a hărțuit-o pe Maria. Aici, agresorul este în centrul atenției.
Apoi, continuă așa: Maria a fost abuzată de Mihai. Mihai deja începe să iasă din discuție.
Și, în sfârșit, se ajunge la: Maria este o femeie abuzată - aici, Mihai nu mai apare deloc în discuție. Se întâmplă și se întâmplă aproape în toate cazurile.
Există avantaje reale ale campaniei #metoo? Există!
Iată câteva:
1. Se vorbește despre o problemă care face victime de zeci de ani de zile
2. Femeile încep să-și cunoască drepturile și să nu mai tacă
3. Mediul online devine o forță socială
4. Abuzatorii apar în prim-plan, cu nume și prenume
5. Învățăm să comunicăm pe subiecte sensibile
Iată cel puțin 5 câștiguri ale acestor campanii.
Sigur că schimbările nu se vor face peste noapte. Sigur că abuzatorii ăștia nu vor dispărea total din societate. Însă nici prea simplu nu le va fi...
Întrebarea este: ce facem de aici încolo?
Noi, cei care am fost educați corect acasă, ne implicăm.
Cum? Prin educația pe care le-o oferim copiilor noștri.
Cum?
Iată:
1. Îi învățăm să-și asume responsabilitatea acțiunilor lor - și le spunem că există și consecințe, uneori grave. Cu cât îl responsabilizezi mai devreme, cu atât copilul devine mai atent și mai asumat.
2. Îi învățăm să înțeleagă contextul acțiunilor lor
Adică să cântărească foarte bine momentele în care se află. Îi învățăm să răspundă, nu să reacționeze la anumiți stimuli - fie ei vizuali sau auditivi. Mi se pare un detaliu extrem de important.
3. Îi învățăm să fie implicați social. Ce înseamnă asta? Să știe să reacționeze de fiecare dată când observă un abuz.
4. Îi creștem în spiritul respectului față de oameni - femei și bărbați. Mi se pare o chestiune fundamentală.
Sunt câteva chestiuni de bun simț pe care noi, bărbații, ar trebui să le facem.
Știu că e simplu să stăm pe margine și să facem miștouri sau să-i considerăm pe alții proști. Este sport național la români 🙂
Ideea este că dacă vrem schimbare, dacă vrem o societate sănătoasă, atunci e musai să punem osul la muncă.
Schimbare chiar începe cu noi!
Foto Credit: pcs-consultants.com/