'Care a fost cea mai mare problemă cu care v-ați confruntat după despărțire/divorț?' - este întrebarea pe care am pus-o acum câteva zile în Atelierul de idei.
Spre surprinderea mea, cele mai multe răspunsuri au sunat cam așa: să redevin eu!
Wow! Dar ce Doamne iartă-mă ați devenit în relații?
În ce v-ați transformat?
Pur și simplu am rămas fără replică. Și totuși, este o eroare des întâlnită - mulți oameni (și bărbați și femei), atunci când intră în relații, uită de sine. Ce înseamnă asta? Renunță la propria viață și se dedică 100% dorințelor, nevoilor și pasiunilor celuilalt.
Mare greșeală!
Chiar ieri mi-a scris o doamnă care nu înțelegea cum de a fost părăsită, din moment ce a 'respirat 7 ani doar pentru el'?
Uite așa! Să nu care cumva să credeți că dacă vă lepădați de voi veți primi o statuie. Nici vorbă! Să nu care cumva să credeți că dacă 'respirați pentru el/ea' veți micșora șansele de a fi părăsiți. Eu spun că lucrurile stau pe dos - cu cât te transformi într-o extensie a existenței partenerului/ei, cu atât ai mai multe șanse ca el/ea să te considere o povară la un moment dat.
O relație nu înseamnă renunțare la sine, ci armonizare a două universuri cu scopul de a forma unul nou. Numai că, ce să vezi, universul ăla nou nu anulează sinele tău. Nu elimină din schemă pasiunile, nevoile și dorințele tale.
Răspunsul cititorilor: să mă regăsesc! - denotă ceea ce am spus de mai multe ori, un adevăr trist - foarte multe relații sunt relații de dependență! Adică un partener renunță voit la propria viață și adoptă viața celuilalt, crezând că așa va fi fericit. Finalul? Exact cel pe care l-au indicat cititorii în Atelierul de idei: greutatea regăsirii!
E firesc! Doar ai renunțat la tot ceea ce ți-a plăcut! Numai că, la final, ai rămas cu ochii în soare și, privind în oglindă, nu mai știi cine ești. Pentru revenire, ai nevoie să apelezi la memorie, ai nevoie să o iei de la 0... iar asta doare! Drumul către revenire îți poate trezi sentimente uriașe de vină, regrete puternice. Și exact de asta nu ai nevoie imediat după despărțire.
De aia militez pentru relații sănătoase - pentru că văd ce efecte poate avea dependența de partener/ă.
Ce înseamnă relație sănătoasă? O relație în care accepți să construiești un NOI, dar fără să renunți la tine. O relație în care există spațiu comun, dar și zone de autonomie. O relație în care cei doi parteneri se ajută reciproc să se dezvolte. Asta înseamnă relație sănătoasă - n-am nevoie de tine, dar vreau să fiu cu tine! O decizie de comun acord!
Ce se întâmplă la final într-o astfel de relație? Nimic! Îți vezi de viață! De ce? Pentru că nu ți-ai pierdut sinele nici măcar o secundă. Drept urmare, este mult mai ușor să procesezi perioada de doliu, știind foarte bine cine ești.
Sesizați diferența?
Dragii mei, vă rog din suflet: încetați să mai respirați pentru alții! Nu este sănătos și nici nu veți avea ceva de câștigat din asta! Respirați pentru voi și iubiți! Chiar se poate! Nu renunțați niciodată la dorințele, nevoile și pasiunile voastre!
Fiți oameni, nu sclavi!
Foto Credit: blogs.psychcentral.com/