leri, în timp ce o duceam pe fiica mea la școală, am asistat la o scenă destul de bizară - în fața noastră mergeau doi copii. Ambii stăteau cu ochii în telefon, inclusiv atunci când au trecut strada. Nici măcar nu au schițat vreun gest să privească spre mașini.
Sincer, mi s-a făcut pielea de găină. Și mi-am adus aminte de un titlu pe care l-am citit într-un ziar britanic: 'să-i dai unui copil un smart-phone e ca și cum i-ai da o linie de cocaină'.
Și totuși, nu toți copiii exagerează cu folosirea telefoanelor mobile. Nu mai spun că există și avantaje - își fac grupuri de discuții, schimbă temele între ei, discută tot felul de lucruri etc...
Ca să revin, îmi las eu copilul la școală, după care mă duc să iau un taxi pentru a merge în oraș. Băi, fraților, m-am crucit - la fiecare stop, dar la fiecare stop, omul stătea pe whatsapp. De vreo două ori l-am prins cu ochii în aplicație în timpul mersului. Omul a intrat în intersecția de la Eroilor așa - efectiv nu era în mașină! Orice s-ar fi întâmplat, eu eram victima!
Nu am putut să mă abțin și i-am atras atenția că are două variante: fie trage pe dreapta și mă lasă să cobor, fie lasă telefonul! 'Lăsați, dom'le, că sunt șofer profesionist!', mi-a replicat omul, ușor deranjat de comentariul meu.
'Mă iertați, dar în momentul în care vă uitați în telefon în timpul mersului... se anulează orice abilitate de a conduce mașina', i-am spus calm. Nu a mai zis nimic...
Iată două exemple de utilizare greșită a telefonului smart pe care le-am trăit pe pielea mea în decurs de o oră.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt anti-tech! Dincontră! Sunt un om care-și folosește telefonul smart la maximum: de la organizarea programului și până la scris, pozat, filmat etc.
Pentru mine, cel puțin, telefonul smart este un tool extraordinar. Însă eu sunt un om care își exercită meseria cu ajutorul acestui tool. De aceea, dacă stau bine să mă gândesc, este o linie fină între necesitate și coșmar.
E suficient să privești pe stradă, în metrou etc... Cel puțin 6 oameni din 10 stau cu ochii în telefon. Uneori și când coboară din vagoane. Pur și simplu te lovești de ei. N-au nicio treabă. Sunt absorbiți de virtual! Fac pariu că dacă le spui: 'hey, uite un unicorn'... sar ca arși și nu mai știu cum să-și pornească aplicația de poze! Pun pariu că este deja un automatism să pozeze orice fără să filtreze informația.
Cam asta face tehnologia din noi - ne transformă în oameni organizați sau ne subjugă total.
Vi s-a întâmplat vreodată să ieșiți la masă și să vedeți cum interlocutorii dispar, rând pe rând, în spațiul virtual? Cât a durat? 5 minute? 10? Uneori se întâmplă după 2-3 minute! Și asta nu pentru că tu ești plictisitor, ci pentru că ei nu pot rezista fără doza de virtual. Să-ți mai spun o fază tare - dacă în momentul ăla intri pe messenger sau pe whatsapp și vorbești cu ei... oamenii ăia sunt cei mai fericiți 🙂 Chiar dacă se află la 1 m distanță de tine!
Da, se întâmplă și asta!
În același timp, se întâmplă ca telefonul smart să te ajute să îți găsești vacanțe, să-ți cumperi bilete la film, teatru etc, să-ți faci rezervare la restaurant, să-ți cauți lucruri utile, fără să fie nevoie să pierzi prea mult timp căutând sau să pariezi.
Vedeți, telefonul smart poate fi și prieten și dușman.
În cazul vostru cum e?
Chiar vreau să văd care sunt avantajele și dezavantajele din punctul vostru de vedere.
Foto Credit: bbc.com/