'Oamenii au nevoie de crize pentru a se trezi'. Este declarația profesorului Florian Colceag.
Ce înseamnă să te trezești? O oportunitate! O oportunitate de a o lua pe un drum mai bun.
Acum, vă invit să ne gândim puțin la despărțire!
Ce este ea? O ruptură? O criză? O oportunitate?
Răspunsurile pot varia destul de mult de la individ la individ. Unii îți vor spune hotărât - criză! Alții vor medita puțin și vor spune - depinde! Alții vor ridica privirea din pământ și îți vor spune - o oportunitate!
Unde se face diferența? La modul în care se raportează fiecare la despărțire, în funcție de propriul nivel de dezvoltare și, bineînțeles, de experiențele anterioare.
'Doar în mijocul unei mari crize, omul se schimbă. Criza ne pune în față o algere: fie ne schimbăm în totalitate și redevenim oameni, fie continuăm ca și până acum și ne îndreptăm spre distrugere', mai spune profesorul în articolul de pe Astrocafe.
Și uite cum despărțirea îți pune în față cele două variante - criza, adică drumul spre distrugere și oportunitatea, adică trezirea/ schimbarea.
Interesant, nu credeți?
Aseară, când am discutat la Corks despre acest subiect, cei mai mulți oameni au tunat - trebuie să suferi! Oare?
Stau și vă întreb: nu cumva suferința ar fi mai mică dacă am conștientiza din timp anumite lucruri? Cineva chiar m-a întrebat aseară: după ce ai trecut printr-o criză și ai văzut ce înseamnă să fii jos, crezi că ai mai putea să ajungi acolo?
I-am răspuns - NU! Să vă spun și de ce. Atunci când o criză te duce pe drumul trezirii, începi să muncești serios cu tine. Te desfaci în toate bucățile, renunți la țiglele sparte și pui în loc țigle noi. Te construiești din nou, altfel decât cel care ai fost până la criză. Sigur, nu este un drum ușor și nici neapărat scurt - și aici depinde de mai mulți factori - însă în momentul în care intri pe drumul ăsta, greu de crezut că vei mai cădea la fel.
Eu am pățit-o! Am trecut prin 2 crize majore în 6 ani. Una pe partea relațiilor și una pe partea familiei. Practic, drumul spre schimbare a fost generat de criza din zona relațiilor. Au trecut 4 ani până la criza intervenită în zona familiei (decesul mamei). A fost o ruptură uriașă, o durere cumplită, însă nu am persistat în suferință, ci m-am reconstruit rapid. Cum? Simplu, realizând că suferința nu o va aduce înapoi. Or asta m-a făcut să înțeleg că nu am încotro decât să merg înainte.
Același lucru îl putem aplica și la despărțiri. În loc să jelim la nesfârșit, cu riscul de a pica în depresii adânci; în loc să stăm și să vorbim doar despre trecut, n-ar fi rău să ne centrăm creierul pe prezent. Dacă reușim asta, avem mari șanse să transformăm criza în oportunitate.
Cineva îmi spunea aseară că e greu, pentru ai multe amintiri frumoase pe care nu le poți repeta cu o altă persoană.
Am întrebat-o așa: adică nu poți să mergi la Roma și cu altcineva?
Nu cred că luase în calcul varianta asta. Ei bine, vă spun eu, se poate, ba chiar o faci uneori. Știu, unii mă acuză de pragmatism excesiv. Nu știu dacă este pragmatism sau pur și simplu auto-control.
Cert este că o despărțire îți oferă întotdeauna cele două opțiuni - căderea sau schimbarea!
Alegerea este mereu a ta!
Foto Credit: care2.com/