Berlinul m-a fascinat! M-a cucerit din primul moment. Nu știu cum și de ce, mai ales că noi creștem cu ideea că nemții sunt reci. Însă m-a cucerit.
Și nu am stat prea mult - doar o zi și jumătate. În orele petrecute în acest superb oraș, am bătut toate recordurile personale de mers pe jos - aproximativ 15 km/ zi 🙂
Întâmplarea face că am stat bine, ca poziționare, adică pe o barcă situată pe râul Spree, lângă stația de metrou Jannowitzbrucke.
Central... cum s-ar spune. La doi pași se află celebra Alexanderplatz, o zonă pe care o vedeți în mai toate filmele turnate în Berlin.
Aterizarea a avut loc pe aeroportul Schonefeld, iar transportul în oraș s-a făcut cu trenul. Nu cred că are vreun sens să vă spun faptul că în Berlin infrastructura funcționează brici. Și, deși este un oraș de 3.5 milioane de oameni, nu am văzut haos pe străzi și nici claxoane 🙂
Ei bine, după ce am coborât în Alexanderplatz, am zis că n-are rost să ne cazăm imediat, așa că ar fi bine să mâncăm ceva înainte. Drept urmare, ne-am oprit la Gerichtslaube, un restaurant situat într-o clădire istorică a orașului - un fost tribunal, din câte am înțeles.
Nu am putut să nu gust un wurst și să beau un Schneider Tap 5. Interesant prim contact cu mâncarea locală 🙂
După ce ne-am cazat pe barcă, am luat-o la picior spre poarta Brandenburg. Vă rog să mă credeți - este ceva de mers, iar temperatura nu a fost tocmai prietenoasă (undeva pe la 0 grade). Ne-au ajutat însă târgurile de Crăciun aflate în fiecare piață.
Sunt superbe, pur și simplu. Te poți opri la un vin fiert (4.5 euro - plus 'chiria' halbei - 3.5. euro), poți încerca niște alune calde - în tot felul de variante (aproximativ 4 euro) sau, de ce nu, poți cumpăra un curry wurst excelent (4.5 euro). Atmosfera este însă superbă. Efectiv simți că a venit Crăciunul (noi am fost pe 30 noiembrie).
După ce am trecut prin fața Universității Humboldt și am admirat imensa bibliotecă, am ajuns în sfârșit la Poarta Brandenburg. A fost extrem de interesant să vedem la ce distanța mică se află cele două ambasade - Rusia și Statele Unite. (P.S.: Opulența rușilor este vizibilă).
De la Poartă, am făcut stânga și am luat-o spre Potsdamer Platz. Am trecut pe lângă Memorialul Holocaustului - pe care l-am văzut mai bine a doua zi, pe lumină; și pe lângă Checkpoint Charlie, un loc în care am admirat diferența dintre cele două lumi - est și vest. Iar poza asta spune totul. Nu mai spun că lucrurile se pot reîntâmpla oricând...
Ajunși la Potsdamer Platz, am admirat clădirile înalte, dar și târgul de Crăciun... cadrat de bucăți mari de beton (aviz 'camionagiilor'). După ce am mai băut un vin fiert, am trecut strada și ne-am dus la Sony Center. Wow! Pur și simplu wow...
Seara s-a încheiat la o berărie de lângă 'casă', cu o 'halbă' de 1.5 l 🙂
A doua zi am fost pe insula muzeelor și am intrat în Dome. Impresionant! Am urcat până sus de tot, chiar dacă am probleme cu înălțimea 🙂
Superb! După ce am vizitat din nou Poarta, dar și Memorialul Holocaustului, ne-am dus puțin în Berlinul de vest, unde am vizitat o biserică semi-dărâmată, după care am luat metroul în sens opus, spre est, unde ne-am oprit la Kulturbrauerei și gata, cam asta fost.
A fost scurt, dar intens și cred că mă voi întoarce în Berlin, nu de alta, dar mi-a plăcut mult ceea ce am văzut.
Un oraș extrem de curat, cu bulevarde largi, cu clădiri superbe, un oraș ce îmbină vechiul și nou foarte frumos, un oraș care mi s-a părut primitor și cald... Așa că l-am pus pe lista la capitolul 'de revenit'.