Violență! Enorm de multă violență în relații. Chiar ieri auzeam o știre despre un bărbat care, după ce și-a injughiat nevasta, a călcat pedala de accelerație și a intrat într-un stâlp.
El a decedat, ea a scăpat. N-am idee al câtelea caz de violență extremă este ăsta - o prietenă psiholog spune că al 37-lea - însă mi se pare mult pentru acest început de an.
Cazurile sunt dure, uneori aproape imposibil de explicat, iar efectele se vor vedea pe termen lung, mai ales acolo unde există copii.
De unde vine valul ăsta de furie? De unde nebunia asta?
În primul rând, eu cred că se pune prea mare preț pe relații. În vremurile actuale, relațiile sunt ceva de viață și de moarte, iar asta cred că ține de un tipar mental eronat.
Știți cum sună vorba aia: 'până când moartea ne va despărți'?
Ei bine, iată că unii o interpretează mot-a-mot. Adică: 'dacă nu mai există viață între noi, atunci voi invoca moartea!' Cam așa s-ar traduce aseastă vorbă extrem de toxică... dacă mă întrebați pe mine.
O relație nu ar trebui să fie o chestiune de viață și de moarte, ci doar o chestiune de viață... atât cât durează. O relație înseamnă conectare, însă poate fi și deconectare. Se întâmplă! Nu poți să-l obligi pe celălalt să rămână lângă tine până la finalul vieții! N-ai cum să faci asta.
Așa cum nu poți să-i iei viața dacă decide să pună punct.
Este profund greșit să crezi că o relație este totul, că o relație înseamnă și viața și moartea ta sau a celuilalt. Este mult prea mult.
Mergând pe această construcție mentală de finalitate, transformi reacția într-o penitență, într-o condamnare, nicidecum într-o călătorie frumoasă. Or, din punctul meu de vedere, nimeni nu își dorește să intre la pușcărie de bună voie și nesilit de nimeni.
Sincer, eu nu am auzit pe nimeni spunând: 'iubesc, drept urmare aleg să-mi nenorocesc viața!'
Din păcate, există multe persoane care nu știu să iubească, dar se pricep de minune să nenorocească viețile altora.
Iar asta este trist.
Propun să ne relaxăm puțin, propun să nu mai fim obsedați de relații, propun să învățăm în primul rând să ne iubim și să ne respectăm pe noi înșine, apoi să învățăm să indentificăm ce ne dorim cu adevărat, cum să ne alegem partenerii de viață, ce înseamnă relațiile sănătoase și abia apoi să ne facem planuri pe termen lung.
Nu de alta, dar dacă intrăm în relații doar cu planuri, planuri ce nu au niciun fel de argumentare sau ancorare în realitate, rezultatul este aproape sigur pe minus.
Oricum ar fi, violența există, o vedem aproape zilnic și cred că este momentul ca nu doar noi, cei care scriem despre relații, ci și autoritățile, să umblăm serios la ceea ce numim generic educație!
Doar așa putem schimba ceva: prin educație și prin legi foarte aspre!