Vreau să mă vezi!

'Vreau să mă vezi'!
Este esența oricărei relații dintre doi oameni. Și are nevoie de o unealtă extraordinar de importantă: reciprocitatea!

Haideți să o spunem pe șleau: omul are o nevoie naturală de a fi văzut și apreciat.

Cum să nu ții cont de asta?
Cum să ignori asta?
Tu cum te-ai simți dacă cineva te-ar condamna pentru absolut orice? Bine?
Așa mă gândeam și eu!

Și atunci, dacă aprecierea și vizibilitatea sunt nevoi firești, de ce suntem, totuși, orbi?

Simplu - pentru că nu vrem să-l vedem pe celălalt! Pentru că avem impresia că doar noi contăm, că doar părerea noastră este importantă, că doar ceea ce credem, facem, spunem și simțim noi este corect. Pe scurt - pentru că avem orgoliile cât China!

În momentul în care ne bazăm viețile pe ceea ce am enumerat mai sus, este imposibil să apreciem real pe cineva. Mai mult, este imposibil să vedem pe cineva și, poate chiar mai important, este imposibil să construim relații sănătoase, relații bazate pe reciprocitate.

Suntem niște oameni care vor doar să primească și, mai grav, suntem niște oameni care avem impresia că ni se cuvine totul. Noi trebuie să fim văzuți, înțeleși, ascultați, iubiți, apreciați, adulați... celălalt nu contează!

Pornind de la acest tablou, sumbru și real în același timp, putem trage o primă concluzie - cele mai multe relații se bazează pe interes! În cele mai multe cazuri, acest interes este fie unul de statut, fie unul de finalitate - căsătorie/copii. Atât!

Ne-existând reciprocitate, putem vorbi fără probleme despre orice altceva, mai puțin despre iubire... din păcate.

De altfel, azi se împlinesc 36 de ediții de 'Totul pentru dragoste'. Adică aproape două luni de emisiune și, dacă mă gândesc bine, dintre toate relațiile care ne-au călcat pragul platoului, doar 2 erau relații cu adevărat așezate, adică relații în care partenerii se văd, colaborează, învață unii de la ceilalți și își acordă sprijin reciproc.

Și aici vorbesc despre relații unde i-am văzut pe amândoi.
Ce înseamnă asta? O concluzie tristă - relațiile cu adevărat funcționale se află sub pragul de 10% din total.

Ce am văzut în rest? Abuz și luptă pentru putere în toate formele posibile, așteptări nerealiste, familii pornite pe amenințări și ultimatumuri, violență verbală și fizică, gelozie etc... Adică o radiografie completă a ceea ce NU înseamnă o relație de iubire!

Sună puțin prăpăstios, însă mi-e teamă că este purul adevăr. De altfel, acest lucru îl observ și de când m-am apucat de noua carte. Nu vă spun despre ce este vorba însă, cu cât intru mai adânc în conținut, realizez un lucru trist: este nevoie urgent de o rescriere a relațiilor și de o definire concretă a iubirii.

Ceea ce se întâmplă acum, într-un procent covârșitor al relațiilor, nu este iubire, ci abuz în toate formele posibile.

Iar una dintre cauze cred că este tocmai absența acestei vizibilități psihologice.
Ce înseamnă asta?

Să vă dau un exemplu:
Eu spun un lucru. Nu știu, orice lucru ce ține de NOI.
Tu cum răspunzi?
Într-un mod care se pupă cu ceea ce cred?
Sau într-un fel pe care-l consider fără sens?

În prima ipostază, eu mă simt văzut, apreciat, validat. În a doua, nu mă simt văzut, iar reacția mea este să mă retrag... în mine.

Un alt exemplu - dacă eu sunt jucăuș, tu cum îmi răspunzi?
La fel? Și ne simțim bine împreună? Sau îmi spui că sunt idiot și mă faci să mă simt vinovat pentru propria stare?

Un alt exeplu: sunt trist - aici motivele pot varia foarte mult.
Cum îmi răspunzi la această stare? Empatizezi cu mine și astfel mă faci să mă simt înțeles?
Sau mă acuzi că mă prefac și mă faci să mă simt și mai prost?

Sunt exemple care se pot transforma în exerciții.
Privește cu atenție propriile reacții la stările partenerului/ei. Vei vedea dacă ești sau nu capabil/ă să-l/o vezi. Îți vei testa foarte bine această capacitate.
Nu e simplu, te avertizez!

Nu te teme de rezultatele negative. Ele te pot ajuta să schimbi, să cauți soluții de a-l înțelege mai bine pe celălalt, de a-i citi mai bine stările, de a încerca să te apropii.

Am mai spus-o și o repet: reciprocitate înseamnă conectare la partener/ă și la relație.
Orgoliu înseamnă deconectare - de la partener/ă, de la relație și, evident, de la iubire!

Tu ce alegi?