Nicio relație nu se termină cu bine!
Câtă vreme există oameni care cred în iubirea veșnică, nu ai cum să asociezi finalul cu ideea de bine. Sub nicio formă.
În condițiile astea, 'dragostea vieții mele' sună mai degrabă a regret, a amintire și mai puțin a prezent. Și asta tocmai pentru că 'dragostea vieții mele' este o construcție care cere timp. La fel ca o relație. Așa că, de cele mai multe ori, atunci când spunem 'dragostea vieții mele' vorbim la trecut, cumva cu regret... Așa e... a trecut 🙂
De-a lungul anilor, cineva mi-a spus: 'ai fost dragostea vieții mele'. Nu m-am simțit deloc măgulit! Ba chiar am întrebat: și de ce nu mai suntem împreună? Nu cumva pentru că, de fapt, n-am fost?
Ne mințim cumplit atunci când vorbim despre relații și despre iubire. Ne temem de singurătate și ne punem nenumărate blocaje în calea bucuriei.
Practic, dacă stau bine să mă gândesc, noi nu știm să ne bucurăm de relații. De ce? Pentru că privim întotdeauna spre finalitate - spre bătrânețile ipotetice! Aia este destinația. Acum este doar un moment, aici este doar o treaptă, așa că ce rost are să-i dăm importanță?
Și uite așa ne construim nefericirea - fix aici și fix acum, nedând importanță treptei și momentului. Visăm la măreție, visăm la finaluri grandioase - cu câini așezați pe mormânt și iubiți care se țin în brațe pe patul de moarte, dar nu ne pasă cum ajungem acolo.
Ba, aș spune fără să ezit, suntem în stare să trăim o viață de mizerie pentru o clipă grandioasă. Și unii chiar o fac. O fac cu gândul că relația lor va avea un final bun.
Ghiciți ce, nicio relație nu poate avea un final bun 🙂 Nu în sensul în care se gândesc cei mai mulți.
Și o să vă dau câteva exemple:
1. Despărțirea
Indiferent de motiv - că vorbim despre diferențe de caracter, bani sau infidelitate, nu poate fi bună. Poate fi civilizată sau cu scandal, dar nu poate fi bună. Viața ta poate fi bună după despărțire, însă despărțirea în sine nu poate fi bună. Mai ales când iubești...
2. Divorțul
La fel. Nu poate fi bun. Poate fi o decizie corectă pentru că realizezi că drumurile nu mai coincid. Poate fi un divorț de succes, adică unul din care ieși cu demnitate și integritate, însă divorțul în sine nu poate fi bun. Doare! Măcar o perioadă. Oricât de conștientizat ar fi, efectele lui te pot dărâma.
3. Decesul unui partener
Nici aici nu e cu bine. Da, poate că ați trăit o viață împreună, însă suferința despărțirii este enormă. Nu se poate vorbi despre bine. Ai ajuns la destinația iluzorie, dar suferi. Ce ironie amară...
4. Căsătoria
Am întâlnit persoane care spun că nu ar putea să stea în relații fără finalitate, în sensul că finalitatea înseamnă căsătorie. Ei bine, mare adevăr spun - în anumite cazuri, căsătoria înseamnă fix finalul relației, adică spargerea tuturor lucrurilor care i-au adus împreună pe cei doi.
Vedeți? Nicio relație n-are cum să se termine cu bine.
Vestea bună este că orice relație are șanse să se desfășoare cu bine. Și aici importanța pică pe aici și acum, adică pe moment și pe treaptă, adică exact pe ceea ce nu luăm noi în calcul atunci când privim spre viitor.
Și atunci, nu mai bine renunțăm la obsesia binelui asociat cu finalul, indiferent de natura finalului și ne bucurăm de aici și acum? Pe astea le avem, sunt cât se poate de palpabile și noi suntem răspunzători pentru ele.
Ce ziceți?
Foto Credit: kissradio.ca/2017/