'Vreau o relație serioasă!', tună toate femeile care simt că universul le strânge de gât.
De fapt, pardon, nu universul le strânge, ci singurătatea!
Jur că nu înțeleg ce e aia relație serioasă, iar ieri dimineață, în timp ce lucram la următoarea carte, prietena mea terapeut mi-a zis așa: 'am avut o pacientă care, la un moment dat, mi-a spus: vreau un partener pe sufletul meu, după care a avut o revelație, pentru că și-a dat seamă că sufletul ei este franjuri.
Era deranj mare acolo. Așa că femeia și-a dat seama că își dorește un deranj de relație. Însă îi spunea frumos - relație serioasă. Totuși, a fost bine că și-a dat seama :)'
Am zâmbit amândoi, cu o doză de amărăciune, pentru că ne-am dat seama că oamenii care își doresc relații serioase nu își doresc neapărat și relații sănătoase.
Nu, ei vor relații după sufletul lor 🙂
Numai că nu prea știu cum este sufletul lor în acel moment și, din păcate, în multe cazuri, sufletul lor este pilaf.
Drept urmare, în anumite cazuri, sigur, nu pot da un procent, relația aia serioasă este de fapt frică.
Adică ceva de genul: 'vreau un om care să facă fix ce vreau eu! Ce vreau eu și doar ce vreau eu! Doar așa...'
Dacă pui lupa pe nevoile oamenilor care tânjesc după relații serioase, vei vedea că acolo este multă teamă de abandon și multă nevoie de siguranță.
Nu tu respect, nu tu încredere, nu tu libertate, nu tu zone de autonomie.
Nu, doar: putere, supunere, control, cicăleală, task-uri și multă, dar muuuultă frică...
Asta înseamnă relația aia serioasă după care urlă mai toată lumea.
În realitate, relația serioasă s-ar traduce așa: 'vreau un sclav care să nu-mi iasă din cuvânt'.
Or relația sănătoasă nu înseamnă asta, ci: 'îmi doresc un partener alături de care să fac lucruri extraordinare... să călătorim, să ne bucurăm de viață, să construim o relație superbă, bazată pe respect, încredere, libertate și comunicare eficientă'.
Wow, nu-i așa că sună ca viitorul episod din Star Wars? S.F. curat!
Deși, dacă stăm și comparăm cele două relații - cea serioasă și cea sănătoasă, a doua înseamnă normalitate, înseamnă ceea ce ar trebui să ne dorim.
Din păcate, nu știm. Nu știm să iubim, nu știm să ascultăm, nu știm să apreciem, nu știm să ne bucurăm.
Și toate astea se întâmplă dintr-un simplu motiv: ne căcăm pe noi de frică!
Și ăsta e un lucru cât se poate de serios... cam ca relația aia după care tânjește toată lumea care se teme de viață 🙂
Fix ca o relație serioasă 🙂