Vi s-a spus vreodată asta? Vi s-a spus vreodată: 'dacă n-aș fi eu...'?
Cum vi s-a spus? Pe ce ton?
Cum v-ați simțit? Nu-i așa că v-ați speriat puțin? Nu-i așa că, cel puțin pentru o clipă, v-ați întrebat: de ce îmi spune asta?
Cum se face că am ajuns atât de mic/ă și insignifiant/ă?
Mie mi s-a întâmplat! Și nu doar asta. Mi s-a spus că dacă nu ar fi fost ea... nu contează numele, eu aș fi fost un nimeni.
Nu că aș fi cineva acum 🙂 Dar stau să mă gândesc când mi-a pus o femeie condeiul în mână? Asta este calitatea mea, 'arma' mea și nu țin minte să fi existat vreo femeie care să mă fi învățat să scriu 🙂
Ba, mai mult, aș spune că lucrurile stau pe dos - au existat unele femei care m-au mustrat pentru condei, pentru aciditate, pentru îndrăzneală, pentru idei. Le speriam 🙂 Le zgândăream nesiguranța cu nebunia cuvintelor!
Și, da, au încercat să-mi pună bețe în roate... Și au dispărut, rând pe rând, din viața mea!
E simplu.
Ca să revin, să știți că o persoană care îți spune 'dacă n-aș fi eu' are mari probleme cu stima de sine. Se teme. Și ce face?
Încearcă să te facă să crezi că are o influență mult mai mare asupra ta.
Ce nu știe o astfel de persoană?
Că o abordare de genul ăsta poate fi respingătoare, pe de-o parte și motivatoare, pe de alta.
Și într-un caz și în altul, persoana respectivă rămâne în afara ecuației.
Cineva care încearcă să te supună astfel se teme... se teme din toți rărunchii. Se teme că nu este apreciat/ă, se teme de abandon, se teme de ... viață, de viața voastră.
Atunci când îți spune 'dacă n-aș fi eu', într-un ton deloc recomandabil, de fapt, ar vrea să-ți spună: nu-i așa că apreciezi ceea ce aduc eu în viața ta?
Da, ați citit bine - persoana aia caută validare, însă nu știe să o exprime. De ce? De frică!
Și atunci joacă cel mai periculos joc - jocul supunerii partenerului.
Riscant!
Vedeți dumneavoastră și dacă ai un aport extraordinar de mare la viața celuilalt, nu este decent să îi scoți ochii cu asta.
Dacă simți nevoia să contribui la buna stare a celuilalt, nu vorbi despre asta. Lasă-l pe celălalt să-ți spună: îți mulțumesc pentru sprijinul pe care mi-l oferi.
Sau 'îți mulțumesc pentru valoarea pe care ai adus-o în viața mea'.
Așa, dacă spui 'dacă n-aș fi eu...' nu numai că nu vei obține validare, ci riști să produci conflicte și să ți se spună: pe bune? Hai să vedem!
Și rămâi cu ochii în soare. Merită?
Mai mult, înainte să spui 'dacă n-aș fi eu', n-ar fi rău să te întrebi: cu ce vin eu bun în relația mea?
Nu de alta dar, de-a lungul anilor, am observat că persoanele care-și arogă acest drept de influență deplină asupra vieții altora nu contribuie cu nimic bun la relațiile lor, ci doar au iluzia asta.
Chiar sunt curios, voi cum ați reacționat când vi s-a spus: dacă n-aș fi eu...?
Foto Credit: home.bt.com/