Azi vreau să vorbim despre fericire!
Știu că în week-end am făcut câteva postări pe tema asta.
Vreau însă să insist, pentru că am observat câteva lucruri interesante (ca să nu spun îngrijorătoare).
Care ar fi un prim lucru?
Faptul că oamenii nu cred în fericire!
Cei mai mulți cred că fericirea este ceva abstract (culmea, am văzut și psihologi care cred asta) sau că este ceva conjunctural, ceva ce nu ține!
Ei bine, tipul ăsta de gândire ne oferă o primă capcană a fericirii!
Tipul ăsta de gândire îi ține pe oameni în zona nefericirii. Sau, ca să-l citez pe Srikumar Rao- 'ne face să gândim în termeni triviali despre fericire'. Pe scurt, tipul ăsta de gândire ne face să credem că fericirea este ceva rău, ceva de care nu avem nevoie, ceva de care ne putem lipsi 🙂
Are sens? Are!
Pentru a evidenția și mai bine capcana acestui model de gândire, v-aș ruga să faceți o pauză de 30 de secunde și să răspundeți la următoarea întrebare: ce trebuie să primesc pentru a fi fericit?
Ei bine, fac pariu că răspunsurile variază!
Fac pariu că femeile vor spune - familie, copil, casă, siguranță etc... iar bărbații vor miza pe casă, mașină, femeie frumoasă, bani etc.
Ei bine, tocmai ați răspuns la o întrebare capcană: cum adică ce trebuie să primești pentru a fi fericit/ă?
Condiționăm fericirea de obiective?
Nasol! Și dacă nu primești... ce se întâmplă cu fericirea ta?
Să-ți dau un exemplu - în week-end am făcut câteva postări din balconul hotelului Alcor. Jos, puteai vedea marea și plaja vintage a hotelului Vega din Mamaia. La un moment dat, cineva mi-a spus că sunt norocos (adică fericit).
Să vă spun ceva - și dacă eram pe prosop, la buza mării, eram la fel. De ce? Pentru că în ultimii ani am învățat să mă conectez la viață. Să ajung în hoteluri de 4 sau 5 stele nu reprezintă un obiectiv în viața mea. Dacă se întâmplă, știu să mă bucur, așa cum știu să o fac și la 3 stele.
Când ajung la Biutiful by the Sea, mă bucur la fel cum mă bucur atunci când stau în Vamă la Plaja de carte sau la Acolo.
De ce spun toate astea?
Tocmai pentru a vă arăta faptul că pentru mine nu contează stelele locului, ci conectarea cu locul, cu fiecare loc.
Eu nu îmi conditionez fericirea de locuri sau de oameni.
Fericirea este o stare interioară pe care o pot accesa oricând poftesc.
Este acolo... înăuntru. Nu are nicio legătură cu stimulii externi.
Știți de ce vedem atâta nefericire în jur? Pentru că am fost învățați să o cultivăm. Și, încă ceva important, pentru că am învățat să trăim cu ideea că dacă obținem ceva... atunci vom fi fericiți.
A sosit momentul să vă rog să faceți o nouă pauză de 30 de secunde și să călătoriți în timp, să zicem 10 ani. Acum, gândiți-vă, ce vă doreați acum 10 ani? Ce lipsea din viața voastră și credeați că dacă veți obține... veți fi fericiți?
Ați obținut parte din acele lucruri?
Dacă da, chiar v-au schimbat starea?
Mulți dintre noi ne concentrăm enorm pe acel 'dacă'.
'Dacă voi avea un copil... voi fi fericită și împlinită'. Și faci copilul și începi să te plângi - ba că nu mai ai timp pentru ține, ba că ești obosită etc...
Unde e fericirea?
'Dacă voi avea o casă... sigur voi fi fericit'. Și ajungi să ai casa, însă realizezi că nu ai timp să stai în ea. Și te frustrezi.
Unde e fericirea?
Vedeți? Modelul ăsta, modelul 'if/then' (dacă/atunci) duce într-un singur loc - la frustrare și nefericire!
'Oamenii obișnuiesc să schimbe mereu ceea ce prioritizează în partea de 'dacă' a ecuației. Și sunt nefericiți. Nu vor să recunoască faptul că modelul este greșit. Tocmai din această cauză nu ne merge bine și învățam să fim nefericiți. Fericirea este în tine, în interiorul tău. Nu ai nevoie de nimic pentru a o accesa. Gândește-te ce se întâmplă când ești tu și natura? Este o stare superbă. Ce s-a întâmplat de fapt? Ai acceptat Universul așa cum este. Din păcate, chiar și atunci când ieșim în natură, am învățat să vedem o creangă asimetrică și să încercăm să o înlăturăm pentru că strică poza 🙂 Viața ta, cu toate problemele pe care crezi că le ai, este perfectă. De ce ești nefericit? Pentru că încerci să opui rezistență vieții', spune foarte frumos Srikumar Rao.
Fericirea nu poate fi condiționată de un obiectiv. Nu poți investi enorm în 'dacă', sperând că 'atunci'... Lucrurile nu stau mereu așa. Uneori este posibil să investești în 'dacă', lucrurile să meargă okay, însă 'atunci' să nu te mulțumească. Ce faci? Cum iei asta în piept?
Vrei să fii fericit/ă? Investește în proces, bucură-te de călătorie, nu de rezultat!
Călătoria este tot ceea ce ai!
Crezi că poți?