'Dacă te concentrezi obsesiv pe rezultat, ratezi complet călătoria! Iar călătoria este tot ceea ce ai', spune foarte frumos profesorul Srikumar Rao.
Dacă luăm vorbele astea și le transpunem în socialul imediat, obținem un tablou interesant.
Nu are sens să vorbesc despre politică, am și promis că voi evita subiectul, însă e clar că o condamnare nu va schimba nimic.
Oamenii nu vor fi mai fericiți, ci doar vor schimba ținta nefericirii lor.
Da, m-am hotărât să încep să vorbesc despre fericire. Am studiat destul de serios domeniul și cred că n-ar fi rău să transmit și altor oameni informația utilă pe care am primit-o.
Nu de alta, dar am observat că oamenii nu cred în fericire. Și îi înțeleg. N-ai cum să crezi în ceva ce nu știi exact ce este, deși... oamenii cred în multe lucruri pe care nu le pot defini exact-vezi iubire, suflet, Dumnezeu 🙂 Interesant paradox, nu credeți?
Să crezi în suflet și să nu crezi în fericire! Să crezi în iubire și să nu crezi în fericire! Să crezi în Dumnezeu și să nu crezi în fericire!
Revenind la obiectiv și călătorie, aș vrea să vă imaginați următorul tablou-mergeți pe stradă și brusc vă doriți o înghețată cu fistic. Ce faceți? Găsiți primul magazin/market și întrebați dacă au înghețată cu fistic.
Dacă au, o cumpărați și vă îndepliniți dorința, da?
Este obligatoriu ca înghețata aia să fie și bună? Nu! Ce înseamnă asta? Că dacă vei investi multe așteptări în acea înghețată și nu vă va plăcea... veți fi dezamăgit/a.
Acum, să luăm alt obiectiv-vreau o familie!
Este obligatoriu ca familia aia să fie și funcțională? Nu! Dacă privești în jur, vezi o sumedenie de familii în care norma nu este iubirea, ci abuzul... de orice fel. De ce la tine ar fi altfel?
Obiectivul este familia, nu contează cu cine o faci 🙂
Și am văzut deja chestiunea asta de zeci de ori la emisiune.
Vedeți, tocmai aici intervine eroarea uriașă-oamenii ajung să-și atingă obiectivul și sunt nefericiți pentru că nu au prețuit călătoria, adică ceea ce au avut.
Să vă explic-vrei o relație, da? Cum se transformă ea în familie? Prin parcurgerea unor pași! Ce înseamnă asta? Călătorie! O sumă de acum-uri. Călătoria înseamnă azi, acum și aici. Mâine va fi tot aici și acum, poimâine ... la fel. Astfel, în momentul în care ajungi în fața altarului și privești în urmă, să vezi o călătorie superbă... nu o gaură.
Călătoria este ceea ce ai... nu obiectivul. Or, imaginați-vă, dacă nu îți place ce ai acum, cum crezi că îți va plăcea obiectivul? Nu este tocmai logic, nu credeți?
Renunțați la obsesia finalității! Asta vă ține departe de fericire! Vă ține captivi în lumea fricii.
Prețuiți călătoria, prețuiți ceea ce aveți acum și bucurați-vă de fiecare stație.
Viața e frumoasă și chiar e păcat să o trăiți în frică, mai ales că e posibil să ajungeți la obiectiv și să spuneți-ce prost am fost, dacă știam că e așa...
P.S.: Miercuri, 27 iunie, vă aștept la Corks (ora 19.30) să vorbim despre fericire. De ce nu ne iese? Care sunt obstacolele și ce putem face pentru a ne construi o viață fericită?
Foto Credit: care2.com/