'Dacă nu ai grijă de nevoile tale sexuale, vor avea grijă singure de ele' 🙂
Asta mi-a spus acum ceva vreme un psiho-terapeut și mare dreptate avea.
Nu de alta, dar nu aveți idee câte persoane îmi scriu despre relațiile lor.
Multe, foarte multe.
Nu aveți idee în câte dintre aceste povești apare infidelitatea.
'Am cunoscut un bărbat mai tânăr...' - este deja o formulare bazală. Și nu, să nu vă imaginați că îmi scriu femei de 60 de ani.
Nici vorbă, sunt femei în jurul vârstei de 35-40 de ani, femei care, în principiu, nu mai simt nimic pentru soții lor - uneori de mulți ani de zile - și care, evident, găsesc atenție în brațele altor bărbați, pe care îi cunosc fie la muncă, fie în alte contexte sociale.
Și uite așa ajung într-o fascinantă și dureroasă, în același timp, dualitate!
Uite așa se acoperă de vină, uite așa suferă și nu știu ce să facă.
Mai sunt femei care se plâng că soții lor nu le oferă atenție, femei care îmi spun că se gândesc serios să înșele. Una chiar m-a întrebat ce să facă: să înșele și ea, să meargă la psiholog sau să își confrunte soțul infidel?
M-a surprins cumva că s-a gândit să înșele - adică să facă la fel, lăsând astfel problema, adică infidelitatea soțului, nerezolvată. 'Să fim și noi o familie modernă', mi-a zis.
Aha, deci așa arată o familie modernă - ambii partneri își caută plăcere în afara construcției.
Înăuntru au o conviețuire de fațadă, 'de dragul copiilor'...
De fiecare dată întreb: când v-ați deconectat?
Asta dacă a există vreodată acea conexiune!
Nu râdeți, sunt cazuri în care n-a existat niciodată. Sunt cazuri de relații care s-au format efectiv pentru perpetuarea speciei, pentru că așa trebuie. Da, este un model social încă destul de des întâlnit.
În cazul femeilor care se plâng de răceala soților, întreb - când ați făcut sex ultima oară? Cum a fost? Cum te-ai simțit? A fost cu apropiere, preludiu, mângâieri, atenție sau o simplă coiala de reglaj hormonal? E foarte important să îi faci pe oameni să intre în contact cu ei, cu propria relație, pentru a vedea ceea ce nu au vrut să vadă ... la timp - deconectarea!
Ea apare întotdeauna și nu e obligatoriu să fie generată de apariția unei tentații.
Oamenii, în cele mai multe cazuri, se tratează ca și cum relația li s-ar cuveni și refuză să se mai implice așa cum o făceau 'la început'.
De aceea este important să încerci să îi duci acolo, să vezi cum era și în ce s-a transformat. Doar conștientizând unde au fost și unde au ajuns, poți să-i faci să să gândească la ceea ce au de făcut. E ușor să spui: nu mă mai vrea, nu mă mai iubește, mai bine îmi găsesc și eu un amant (apropo, mă sperie lejeritatea cu care femeile se gândesc la amanți), decât să stai să găsești momentul în care tu și partenerul v-ați rupt.
De aia te rog să te gândești: când ai făcut ultima oară sex? Cum a fost? Cum te-ai simțit? Așa cum îți doreai? Sau a fost o simplă rutină?
După ce îți răspunzi la această întrebare, gândește-te ce poți să faci? Ce îți dorești și ce poți să faci pentru a obține ceea ce ți-ai dorit?
Joacă-te cu întrebările astea și orientează-le spre relație, spre partener, spre voi.
Niciodată nu e prea târziu să te reconectezi!
Trebuie întâi și întâi să și vrei!