'Bună, ce părere ai despre formularea: nu vreau să fiu femeie de o noapte? Am tot auzit cuvintele astea, am încercat să le înțeleg, să le traduc, dar îmi dă cu virgula', mi-a scris ieri o doamnă în privat.
'Mi-ar plăcea să citesc un articol pe tema asta', a adăugat ea.
Hmmm, complicată situație.
Dacă mai țineți minte, la un moment dat, am lansat o întrebare, atât pe pagina mea de Facebook, cât și în grupul Atelierul de idei. Întrebarea suna așa: 'ce ați auzit acasă despre sex - explorează-ți corpul, cunoaște-te sau sexul se face doar cu oameni pentru care simți ceva?
Așa cum mă așteptam, în circa 99.9% dintre cazuri, prietenii de pe Facebook au răspuns cu varianta b!
Or, din moment ce, în educația noastră, fetele au învățat că nu e bine să-și exploreze trupul și dorințele și că trebuie să facă 'dragoste', nu sex; această formulare - nu vreau să fiu femeie de o noapte - este perfect justificată.
Ea are un întreg tipar educațional în spate! Este un tipar care ascunde carențe grave în materie de educație sexuală, convingeri religioase rigide (plăcerea este un păcat etc...), convingeri sociale blocate în secolele trecute (fata trebuie să fie cuminte, doar curvele se bucură de plăceri superficiale) și o zonă de romantism siporos (iubirea veșnică, sufletul pereche, bărbatul vieții etc).
În tot acest context, sexul are nevoie de asigurări pentru a se putea desfășura. E ca un soi de contract - îmi dovedești că ai intenții serioase cu mine, iar eu îmi desfac picioarele.
Altfel? Exclus! E imposibil să conceapă momente de plăcere în afara construcției numită relație/căsătorie etc...
Iată deci că, în general, persoanele care spun: nu vreau să fiu femei de o noapte, activează tot tiparul educațional primit, condiționându-și plăcerea de obiective clare.
Întrebarea este: oare chiar poți avea certitudini? Oare chiar poți avea siguranță?
Și dacă după ce te asigură că va rămâne cu tine, ți-o trage și se cară?
Wow, atunci să vezi rușine, atunci să vezi dezastru, atunci să vezi vină!
Nu mai contează că persoana în cauză s-a simțit cum nu s-a simțit în viața ei - în sensul de bine, firește -, apare rapid rușinea, murdăria, auto-condamnarea....
Vedeți? La asta duce un tipar educațional învechit și, de ce nu, eronat - la tristețe și nefericire.
La asta duce dorința disperată de siguranță.
Și încă ceva - să presupunem că ai discutat cu omul și ați stabilit că veți rămâne împreună. Apoi, evident, ajungeți în pat și, disperare... NU ȚI-A PLĂCUT!
Ce faci?
Rămâi cu el și accepți o relație lipsită de pasiune și de plăceri adânci?
Pentru ce?
Pentru că așa trebuie?
Vedeți? Există multe nuanțe în ecuația asta și, oricum o dai, ajungi la o construcție mentală fixă, rigidă!
Ei bine, vă rog să-mi permiteți să vă prezint un adevăr descoperit în anii ăștia de studiu în zona relațiilor - în jocul plăcerii, câștigători sunt doar cei care au o construcție mentală flexibilă.
Cei care au un mindset fix, au cele mai mari șanse să sufere, să fie dezamăgiți și să ajungă în punctul în care să simtă că nu mai au soluții.
De aceea tot spun - haideți să mai lăsăm blocajele și restricțiile; haideți să ne bucurăm de viață, indiferent că o servim instant, sub forma unor pastile de o noapte sau că o servim la cuptor, adică în relații de durată.
Foto Credit: bodyhacks.com/