'Vreau o relație serioasă!', mi-a spus cineva acum câteva zile. O doamnă, evident, îmi scrisese că nu știe ce să facă - este singură și nu găsește pe nimeni.
Habar n-avea că tocmai prin această cerință - vreau o relație serioasă - își dinamita șansele 🙂
Nu mai spun că cerința cu pricina a venit la pachet cu o afirmație și mai și: bărbații vor doar sex!
- Okay, să ne calmăm puțin. Sunt sigur că nu i-ai încercat pe toți.
- Așa e, dar mă uit în jur și cam ăștia vin spre mine.
- Okay, hai să-ți zic și de ce pleacă după prima întâlnire.
- Chiar vreau să știu...
- Pentru că îi alungi cu cerința ta: vreau o relație serioasă!
- Păi dacă asta vreau? E rău să spui ce vrei la prima întâlnire?
- Hai să îți explic. Cum te-ai simți dacă, la prima întâlnire, un bărbat ți-ar spune că adoră femeile care fac sex oral? Ce semnal ar fi asta pentru tine?
- Că e superficial...
- Nu neapărat. Mesajul este că omul are o cerință care este foarte importantă pentru el. Așa și dorința asta a ta pentru relație.
- Tot nu văd ce este rău.
- Ție ți-ar plăcea să te simți ca la un interviu de angajare?
- La prima întâlnire?
- Îhî... fix la prima întâlnire. Ți-ar plăcea? Să simți că ai primit un formular pe care trebuie să îl completezi, după care să vină întrebarea: cum te vezi peste 5 ani în compania noastră?
- Nu m-am gândit la asta, dar cred că nu.
- Nu asta ar trebui să fie prima întâlnire. Sub nicio formă. La prima întâlnire trebuie să fie conectare, nu stres; bucurie, nu obiective, înțelegi? Dacă tu vii și îmi prezinți obiectivele, eu deja îmi imaginez un ceas de ăla de la șah... cum ticăie. Și mi se taie orice chef. Acum înțelegi de ce ești singură?
- Nu cred că e asta.
- Ba fix asta e. Niciunui bărbat nu îi place să se simtă la casting sau la examen. În plus, facem pariu că tu nu cauți o relație la prima întâlnire?
- Cum așa?
- Păi de ce ai nevoie pentru a forma o relație?
- De un partener.
- Orice fel de partener?
- Ce vrei să spui?
- Orice fel de partener sau de un partener potrivit?
- Potrivit, firește.
- Și cum poți să-i ceri să fie potrivit după 30 de minute de conversație?
- Eeeee și tu acum. Asta simți...
- Ba pe dracu'. Asta cu simțitul e vrăjeală. De fapt, mecanismele sunt mult mai simple. Având acest obiectiv obligatoriu, ce este alimentat fie de ceasul biologic, fie de frica de singurătate, fie de presiunea părinților, fie de toate la un loc... tu nu faci altceva decât să-ți cobori standardele, așa că vei avea tendința să integrezi orice posibil partener în proiectul tău. De aici și dezastrul. Lasă-mă cu asta cu simtitul. Că dacă ești la ovulație, simți că aproape orice om este bărbatul vieții tale. Și regreți câteva zile mai târziu.
- Hai măăă...
- Serios. Nu mai săriți în relații după o cafea. O relație are nevoie de timp. Un partener potrivit se vede după ce îi dai șansa să stea cu tine, să vă simțiți, să vă cunoașteți. Nu așa... ne-am văzut și gata. Nu așa merg lucrurile, înțelegi?
- Și totuși...
- Niciun totuși. Dacă tu îmi spui că vrei relație la prima întâlnire, îmi vei spune că vrei mireasă la a doua și copil la a treia. De ce aș accepta eu să mă înham la taskurile astea? Pentru că tu te grăbești? Nu, mulțumesc!
- Păi dacă ești bărbat asumat...
- Tocmai că sunt. De aia îți dau cu pas din prima. Asta înseamnă asumare. Să poți lua deciziii care-ți fac bine. Așa că dacă te văd că-mi pui un proiect pe masă, în loc să te bucuri de întâlnirea cu mine, nu vei mai avea a doua ieșire. E simplu. Te-am scos la cafea, nu la altar!
- Oooof, nu mai există iubire adevărată.
- Îmi era teamă că vei spune asta. Ba există! Însă doar pentru oamenii care îi dau timp.
Iubirea nu apare când pocnești tu din degete. Și mai ales fără să faci ceva. Ori dacă tu o respingi din start, transformând-o în proiect, e clar de ce nu apare.
- Și? Ce să fac? Să nu mai spun, dar să-mi doresc?
- Nu, să-ți reformulezi puțin viziunea. Bucură-te! Lasă proiectele. Bucură-te de viață.
- Și dacă pierd timpul?
- Nu ți se pare că și acum îl pierzi? Ia încearcă... poate îți iese.
- Bine, mulțumesc.
- Cu drag.
Pot pune pariu că nu va încerca 🙂 Însă așa funcționează lucrurile, chiar dacă multe femei nu vor să înțeleagă. O relație are nevoie de timp și de un partener potrivit. Iar ambele nu se obțin instant. E imposibil. Și relația și partenerul au nevoie de timp, de conectare, de construcție. Chiar nu v-ați săturat de relații plictisitoare, de relații lipsite de orice fărâmă de pasiune?
Pe bune? Despre asta e vorba? Despre frică?
Eu sunt convins că nu!