'Ce s-a schimbat în viața ta în ultimii 5 ani?'
Este întrebarea pe care am lansat-o ieri pe paginile mele.
O adevărată invitație la analiză.
Iar prietenii mei virtuali nu au ezitat să răspundă. Cu bune, cu rele, cu bucurii sau greutăți, oamenii s-au oprit pentru o clipă din ceea ce făceau și au acceptat să scrie despre schimbare.
Mare bucurie mi-au produs răspunsurile lor. Și le mulțumesc pentru asta. E bine ca, măcar din când în când, să facem o pauză și să vedem cum arată viețile noastre. Nu credeți?
Ei bine, pentru mine a sosit un moment, zic eu important - 5 ani de Vulpescu.eu.
Nu-mi vine să cred ce repede au trecut anii ăștia. Vă dați seama? Suntem împreună de un car de ani 🙂
Chiar îmi scria cineva ieri: 'știi ce e funny? Am schimbat multe în viața mea, dar blogul nu l-am schimbat'. Delia este una dintre primele cititoare ale blogului meu și uite că este și acum aici, ceea ce mi se pare extraordinar.
Înseamnă că nu m-am culcat pe o ureche 🙂
Fiind un moment de bilanț, mă gândesc să fac și eu o pauză și să vă spun ce s-a întâmplat în viața mea în acești 5 ani.
Ce s-a schimbat? Oho... tot!
1. Am început 'cariera' de blogger.
Încă nu știu dacă ghilimele au loc acolo, însă prefer să le las... momentan.
De 5 ani am ieșit din sistem și am devenit muncitor pe plantația vieții mele.
A fost greu? A fost!
A fost ciudat? A fost!
Este superb? Acum este!
Am trecut prin cele 3 etape ale schimbării și pot să vă spun că Robin Sharma are dreptate -schimbarea chiar este superbă în ultima etapă.
Acum, dacă privesc în urmă, nu m-aș mai angaja pentru nimic în lume.
Ca să vă dau și niște cifre - în 5 ani am scris peste 2200 de texte.
Mult? Puțin? Habar n-am. Așa am simțit, așa am făcut.
2. M-am dezvoltat constant
La început, când am scris primul text - cu câteva zile înainte de lansarea blogului, mă aflam în terapie. Așa că, pentru primele 3-4 luni, blogul a fost un instrument terapeutic. Terapie prin narare se numește. Asta am făcut eu. Terapia a continuat și după ce s-a încheiat terapia psy. O vreme. Apoi, după ce m-am echilibrat, am realizat că îmi place atât de tare zona asta, încât trebuie să fac ceva. Așa am început să studiez serios zona relațiilor, comportamentelor, interacțiunilor umane. Sigur, citeam și înainte cărți de specialitate. A urmat pasul firesc -facultatea de psy. Apoi o pauză, timp în care am ales să iau la tocat zeci de cursuri de psihologie și nu numai. Așa am simțit că trebuie. Anul ăsta am reluat facultatea, iar mâine încep formarea în psihoterapie. Iată deci că ceea ce a început ca o terapie, s-a transformat în pasiune și apoi... cu ajutorul muncii susținute, sper, în carieră. Mă bucur enorm că pot să-mi permit luxul de a-mi aloca timp - cel puțin 1 oră pe zi - pentru studiu. Asta mă încarcă.
3. Cărțile
Din 2016 încoace, am pășit într-o nouă zonă. A doua zonă nouă pentru mine - cărțile! Habar n-aveam ce înseamnă asta, dar am fost deschis și am învățat pe parcurs. Și uite așa, pas cu pas, am reușit să public 3 cărți în 3 ani. Cărți care au ajuns la peste 20.000 de oameni. Vă mulțumesc din suflet. Sunt recunoscător. Sper că munca mea v-a adus măcar un zâmbet, dacă nu și o mână de ajutor. Acum am terminat cea de-a patra carte. Abia aștept să vadă lumina tiparului. În decembrie se va întâmpla, așa că nu mai e mult 🙂
De-a lungul celor 3 ani, am reușit să merg și prin țară și m-am bucurat să văd că oamenii au ieșit din casă pentru a se întâlni cu mine. A fost superb peste tot pe unde am fost: Timișoara, Constanța, Piatra Neamț, Iași, Brașov, Pitești. Sper să reușesc să ajung în cât mai multe orașe cu următoarea carte.
4. Public speaking
De aproximativ 3 ani am început să organizez și întâlniri offline cu prietenii care mă citesc. O fac bi-lunar, în principiu la Corks și vreau să vă spun că este extraordinar. Deja s-au legat prietenii, oamenii vin pentru a se simți bine, atmosfera este mișto și, oricât de obosit aș fi în ziua respectivă, mă energizez rapid. Mi se pare foarte tare ce se întâmplă acolo și sper să pot să mut întâlnirile astea și prin țară.
5. Pasiunea pentru vin
O altă noutate dezvoltată în ăștia 5 ani. Am început cu iubita mea. Ea a fost cea care m-a introdus, cumva, în lumea asta. Întâi la Corks, acolo unde am petrecut multe nopți de degustare, apoi cam peste tot în oraș. Sigur, au urmat o serie de oameni mișto din domeniu și aici i-aș enumera pe: Cezar Ioan (vinul.ro), Tudor Bălan (Pivot Noir), Cătălin Păduraru sau Horia Hașnaș - oameni care m-au luat pe lângă ei și mi-au permis să învăț multe lucruri importante despre vin. Mulțumesc.
6. Deschiderea către oameni
Schimbarea s-a produs și la nivel social. De 5 ani ies aproape încontinuu și, fără ezitare vă spun, cunosc constant tot felul de oameni care fac lucruri. Oameni pozitivi, oameni creativi, oameni care vor să fie schimbarea pe care vor să o vadă în lume. Sigur că există și uscături, însă cine are timp pentru ele?
Atunci când schimbi lentilele prin care vezi oamenii, atunci când schimbi unghiul prin care vezi lumea, oamenii extraordinari nu ezită să apară. Îi vezi peste tot. Sunt oamenii care vin să-ți confirme faptul că vezi corect ceea ce vezi 🙂 Deci se poate! Acum 5 ani nu credeam asta.
7. Curățenie emoțională
Ăsta va fi subiectul următoarei cărți. Sper să vi se pară util. Eu am reușit, ușor ușor, să fac această curățenie. Unii au plecat de bună voie - nu le-a plăcut schimbarea mea -, pe alții a trebuit să-i plec eu 🙂 Cert este că lucrurile s-au așezat pe direcția pe care am decis să o apuc. Sunt oameni care au fost șocați de schimbare? Sunt! Eu nu pot decât să le doresc să fie sănătoși pe drumul pe care au decis să rămână. Eu am drumul meu.
8. Am renunțat la Hip-Hop
După o carieră începută în 1994. Am pus microfonul pe stativ și... gata! N-am mai simțit! N-am mai vibrat în zona aia și am spus Stop! Nu regret nici măcar o secundă decizia luată. A fost frumos, am făcut, zic eu, destule lucruri mișto, însă... a fost! E momentul pentru alt nivel.
Cam astea au fost, în mare, zonele de schimbare din viața mea. N-aș greși foarte mult dacă aș spune că s-a întâmplat un reset. Chiar n-aș greși, deși știu că mulți oameni nu cred că cineva se poate schimba total. Eu v-am oferit doar câteva zone, importante de altfel, de schimbare din viața mea.
Singurul regret? Că părinții mei nu au mai apucat să vadă toate lucrurile astea. Atât!
În rest, nu regret absolut nimic. Totul este asumat 100%.
Cam atât am avut de spus.
Vă mulțumesc pentru cei 5 ani și abia aștept să ne revedem peste alți 5!
Abia aștept să văd ce se va fi întâmplat între timp.
Voi nu?