Aprecierea este scânteia care aprinde focul iubirii.
Atunci când aprecierea dispare, apar ispitele!
Adică alte scântei care aprind focul.
Doar nu crezi că dacă tu uiți sau nu mai vrei, nu mai există dorință în celălalt...
Valabil și pentru bărbați și pentru femei. Din păcate, există destule cazuri în care, după trecerea anilor, partenerii încep să se dezvalorizeze reciproc. Aici apare terenul fertil pentru remarci de genul: 'ce bărbați mai găsești tu la 40 de ani? Poate niște expirați!'
Până să mă apuc să disec vorba asta, vă rog să-mi permiteți să o întorc și pe partea cealaltă, adică ce aude bărbatul: 'ce femeie te mai ia la vârsta asta? Vreo divorțată cu creierii praf sau vreo copilă care nu știe de capul ei'.
Mesajul este aceleași: ești praf! Așa că stai cu mine!
Măcar eu știu să te fac praf ca la carte 🙂
Asta este traducerea! Nu încercați să-i căutați alte sensuri.
Atunci când cineva ajunge să-ți spună lucrurile astea, se întâmplă cam așa:
1. Vorbim despre abuz emoțional
Și este extrem de periculos, pentru că: fie te devalorizează complet și te transformă într-un/o dependent/ă, fie te motivează să-i arăți contrariul. Oricum o dai... iese prost pentru relație!
2. Vorbim despre lipsă de respect
Și atunci n-ar fi rău să te întrebi dacă are vreun sens să mai rămâi în relația aia.
3. Vorbim despre cuie!
Bătute adânc în coșciugul dorinței.
Celălalt îți spune: nu te uiți la tine cum ești? Să zici merci că eu te mai accept. Nu ești bun de nimic. Îți fac o favoare că te mai țin pe lângă mine. 0 dorință! 100% devalorizare!
Nașpa!
Acum, mai există o latură de dezbătut, latură pe care am atins-o ușor la începutul textului: este posibil ca emitentul să n-aibă habar de realitate!
Să trăiască un scenariu complet aiurea, lipsit de orice contact cu realitatea și tu să ai armate de pețitori/oare.
De-a lungul anilor am observat că există oameni care, atunci când iubesc, cel puțin la începutul relațiilor, au ziduri în jurul lor. Nu dau mesaje de disponibilitate. În momentul în care ceva scârțâie, când ceva devine problematic etc... brusc, dau jos zidurile și încep să transmită mesaje de disponibilitate.
Și astea se văd!
Chiar ieri îmi scria cineva despre abuzul ăsta hidos, despre vorba asta absolut ordinară: 'ce bărbați ai mai putea tu avea la 40 de ani?', de parcă este o vârstă blestemată sau ceva.
Eu am aproape 42 și ieri mi s-a spus că arăt de 36 🙂
Ce mi-a scris femeia? Nu s-a lăsat dărâmată de vorbele soțului.
Mai mult, mi-a scris că atunci când el îi spune prostiile astea, abia se abține să nu îi spună adevărul: 'fraiere, dacă ți-aș spune... te-ai bate singur de pământ!
Vedeți dumneavoastră, trebuie să te gândești serios înainte să emiți niște 'adevăruri' care pot impacta viața celuilalt. E posibil ca adevărurile alea să îți dea peste ochi niște adevăruri pe care chiar nu poți să le duci.
De exemplu faptul că soția ta este dorită de niște bărbați care arată mai bine ca tine, care fac mai mulți bani ca tine și, colac peste pupăză, o și apreciază, ceea ce tu ai uitat să faci.
Sau că soțul tău este apreciat de femei mișto, ba unele chiar ajung să-i spună că tu habar n-ai ce ai acasă!
Întrebarea este: dacă ajungi să îți devalorizezi partenerul/a în halul ăsta, ce te aștepți să se întâmple?
Gândește-te și spune-mi 🙂
Foto Credit: healthyplace.com/