Acadelia nu este un concert! Nici măcar un spectacol!
Am avut nevoie de vreo 30 de minute ca să-mi dau seama ce este!
Film! Un film care ți se derulează în fața ochilor. Am avut senzația că mă aflu undeva, în altă lume, privind cum se construiesc cadre!
Asta am simțit pe tot parcursul șederii la Sala Palatului.
Butaforie, coregrafie, muzică, vizualuri, personaje ireale... și voie bună, cum ar spune românul.
N-am de gând să apelez la ochiul critic. Nu pentru asta am mers la film! Am mers să simt, să intru în poveste.
Frumoasă poveste... și complicată, în ciuda invitației pe care Delia a lansat-o: nu încercați să fiți serioși!
N-ai cum!
Nu la genul ăsta de producție.
Pe bune! Am fost la concerte ale unor artiști români, în aceeași sală, nume mari, fie vorba între noi, care trânteau o jenă de ecran pe scenă, afișau pe el câteva inimi de alea luate cu copy-paste din Google Images și sub ele băgau un text vomitiv, ceva de genul: formația x vă iubește!
Pe bune?
Acadelia este 3 galaxii peste genul ăsta de ... completați voi linia punctată.
Aici este film! Efectiv!
Muzica o știe toată lumea. În afară de 'Fulg', care nu știu cum a scăpat urechilor mele, nu cred că există vreo piesă din playlist care să nu fi bătut la porțile FM-ului.
Așa că nu voi insista asupra zonei muzicale.
Ar fi și culmea. E clar că Delia este una dintre vocile României, iar sunetul chiar mi s-a părut okay. Așa că n-am ce să comentez. A, ba da, mi-ar fi plăcut să-i văd pe toți artiștii cu care a colaborat: vocalul de la Motans, Carlas, Macanache, Doru Todoruț etc...
Ar fi fost un plus. Nu că filmul n-ar fi bun fără.
Producția m-a surprins plăcut.
O grămadă de dansatori, zeci de costume, jocuri de lumini și lasere, proiecții, proiecții în planuri paralele - dând iluzia de 3D, butaforie, scenografie... nebunie curată. O nebunie care a arătat bine, chiar dacă uneori a părut ușor nelegată, însă s-a văzut că s-a lucrat enorm la filmul ăsta.
Nici nu vreau să mă gândesc câte costume s-au făcut, câte ore s-au repetat coregrafiile, vizualurile, proiecțiile... tot!
Asta înseamnă film muzical!
Eu asta am văzut.
Un film muzical.
Nu un musical, ca spectacol. Film, tată!
Și jur că n-am fumat nimic 🙂
Nu știu dacă a fost mai bun ca celelalte sau nu. Însă cred că a fost mai greu de făcut.
Acrobațiile Deliei sigur au fost mai grele ca cele de la show-urile trecute.
Diseară este cea de-a treia reprezentație!
După ea... urmează țara!
Pe unde? Greu de spus!
Din păcate, artiștii sunt tributari lipsei unor săli adevărate!
Și asta, vechea și obosita Sală a Palatului...
M-am simțit puțin aiurea să frec catifeaua aia pe care stăteau comuniștii lui Ceaușescu în anii 80, vizionând un film de 2018.
Asta e, poate vom avea și noi în viața asta o sală nouă.
Eu abia aștept!
Artiști dornici să investească se găsesc!
Dacă nu mă credeți, urmăriți Acadelia și veți vedea!
Foto Credit: The Storyalist