Te-ai gândit vreodată ca acum, iarna, să te apropii de un copac, să-l cuprinzi cu brațele și să-l mirosi?
Te-ai gândit vreodată să miroși o clădire? Un vin? O mâncare? Un om?
Un animal?
Sunt convins că ai început să faci lucrurile astea încă din copilărie.
Toți facem asta. Curiozitatea vârstei cere acest gen de explorare a mirosurilor. O mai facem?
Ne mai facem timp pentru acest gen de explorare?
Eu și acum țin minte cu miroseau câmpurile proaspăt arate sau treierate.
Și acum țin minte cum miroseaua livezile de la Baia de Criș sau pădurile de la poalele Făgărașilor.
Cum mirosea mușchiul umed din pădure, îmbogățit de roua dimineții; fragii de la marginea drumului forestier, desișurile de zmeură sau, de ce nu, rocile pe care le spărgeam cu tesla tatălui meu.
Sau pământul ăla montan, cu ierburi cu tot... sau gălețile de ghebe, afinele de munte trase prin 'pieptene'... Wow, ce minunăție senzorială!
Uneori fac exerciții de genul ăsta!
Închid ochii, respir adânc și mă duc acolo, în căutarea acelor mirosuri.
Fac o călătorie emoțională în timp.
Ți-am mai spus, se numește Emotional Time Travel.
Încearcă și tu!
Respiră adâââânc, închide ochii și.... mergi acolo, unde vrei tu, adânc în istoria vieții tale.
Eu fac exercițiul ăsta la degustările de vin la care particip. Apropii paharul de nas și, în funcție de culoare, plec spre diferite perioade ale vieții mele.
Frumoase amintiri.
Numai că, anii au trecut, iar mirosurile s-au alterat din tot felul de motive.
Să ajungi la degustare și să realizezi faptul că nu simți vinul... nu e tocmai plăcut.
Nu te ajută nasul.
Și nu, nu mă înțelege greșit, vinul are nas... eu n-am!
E blocat!
Nu e bai, viața mea are mirosuri, multe... și le pot accesa oricând, fără probleme.
Puf, puf și... gata!
În câteva secunde îmi pot elibera căile nazale astfel încât să mă pot bucura de mirosuri.
Da, igiena nazală este extrem de importantă. Ea te ajută să-ți construiești o viață cu mirosuri superbe.
Drept urmare, fie că merg la degustări, fie că merg la sală sau la Corks, înainte de întâlnirile cu cititorii, puf puf și curăț nasul.
Cu apă de mare, cu Nosette Classic!
Sigur, trebuie să vă spun un secret - contactul nasului cu apa de mare pură mă face să simt puțin nisipul pe tălpi, așa că îmi dă și o stare de bine... cu totul.
Dar... să nu mai spuneți la nimeni 🙂
Una peste alta, ador să simt mirosurile vieții mele.
Și am grijă ca nasul meu să fie tot timpul pregătit.
De altfel, acum 4 ani, în timp ce mă plimbam pe malul Senei, împreună cu iubita mea, i-am spus: 'iubire, simți a ce miroase orașul ăsta?'
S-a uitat la mine ușor contrariată, iar eu i-am spus: a intrigă și amor!
N-avea de unde să știe că, în copilărie, zburdam pe străzile pariziene prin intermediul cărților lui Dumas, alergând după domnițe cu crini tatuați pe umăr 🙂
P.S.: Te provoc să inchizii ochii, să respiri adânc, să călătorești prin viața ta și să-mi spui ce mirosuri îți definesc viața?
Nu te grăbi, privește cu atenție, intră în contact cu tine și apoi scrie-ne și nouă, celor care suntem aici.
Viața este seacă atunci când n-ai nas, atunci când nu te poți bucura de mirosurile ei. Fie că merg la sală, fie că merg...
Publicată de Vulpescu.eu pe Marţi, 27 Noiembrie 2018
FOTO CREDIT: Stroblight Studio