'Emotiile sunt ca o partitură pe care trebuie să înveți să o citești dacă vrei să o interpretezi', este o idee care mi-a venit în cap ieri, după ce am primit o poză superbă de la una dintre cititoare.
Cartea 'Ajutor! Iubesc și doare! Ghid de igienă emotională' apărea pe clapele unui pian, iar partitura se afla în partea de sus.
Mi s-a părut interesantă asocierea emoțiilor cu muzica.
Da, emoțiile chiar sunt o partitură, însă, trebuie să recunoaștem, nu toți știm să cântăm la un instrument și, mai mult, puțini știu să citească o partitură.
Încă de mic mi-a surâs ideea de a învăța să cânt la pian. Nu am făcut-o niciodată. Sunt sigur că m-ar fi ajutat, cel puțin în anii în care am activat în muzică. Nu s-a nimerit. Întotdeauna mi-am dorit să pot citi o partitură, să o pot interpreta la un instrument.
Ce ar fi cerut asta? Cunoștințe de teorie muzicală și sute, poate mii de ore, de instrument.
Acum, dacă transpunem studiul ăsta în zona emoțiilor, ce descoperim?
Tot studiu, doar că instrumentul suntem noi.
Ce înseamnă acest studiu al tău?
Auto-cunoașterea! Adică fix primul pilon din cartea 'Ajutor! Iubesc și doare! Ghid de igienă emotională'.
Ia gândește-te puțin - dacă ești un om care se cunoaște temeinic, un om care știe cum funcționează, care este stăpân pe propria viață, cum interpretezi stimulii sau evenimentele care vin către tine? În ce cheie?
Pe de altă parte, dacă ești un om care nu se cunoaște, un om care nu știe cum funcționează, un om care nu este stăpân pe propria viață, trăind la voia întâmplării, cum crezi că interpretezi stimulii sau evenimentele care vin spre tine? În ce cheie?
Gândește-te la cele două variante și dă-ți un răspuns sincer.
Da, emoțiile sunt o partitură pe care trebuie să înveți să o citești pentru a o putea interpreta.
Sunt 100% convins de acest lucru.
Și văd asta din interacțiunea pe care o am zi de zi cu persoanele care îmi scriu.
Multe dintre aceste persoane se uită la partitură și nu știu ce să facă cu ea.
Multe dintre aceste persoane strigă după ajutor pentru că nu știu să interpreteze partitura propriei vieți.
Și suferă și se consumă și se auto-condamnă și se victimizează și trăiesc într-o cheie profund negativă.
Gestionarea emoțiilor este ca învățarea unui instrument.
Necesită studiu (dezvoltare personală), timp și multă practică.
Deși știu că geme lumea de motivaționali, care cred că o frază îți poate schimba viața, eu îți spun că lucrurile nu stau așa.
Poate că o frază stârnește ceva în tine.
Însă fără acțiune nu se întâmplă nimic.
Gestionarea emoțiilor nu este un proces simplu.
Trebuie să te implici, trebuie să aloci timp, energie și resurse pentru a avea și rezultate.
Însă rezultatele sunt excelente.
Pentru asta am scris cartea asta, împreună cu Gabriela Dumitriu - psihoterapeut integrativ -, pentru a încerca să îi ajutăm pe oameni să înveți să-și citească propriile partituri, pentru a-i ajută pe oameni să se cunoască.
Emoțiile sunt ca o partitură pe care trebuie să înveți să o citești pentru a o putea interpreta. Dar ce mișto este atunci când vezi că începi să simți muzica propriei vieți...