Oamenii au o capacitate fantastică de a tolera mizeria!
O capacitate incredibilă de a asimila abuzul!
Greu vezi oameni care sunt suficient de igienizați emoțional, încât să spună: 'scuze, dar nu îți permit, până aici!'
În multe cazuri de abuz, se activează teama de abandon, frica de singurătate și încep să apară scuzele: 'aș fi capabilă să îl primesc înapoi', 'îl iubesc' etc...
N-ai nevoie de discuții prea stufoase pentru a-ți da seama că nu este vorba despre iubire acolo, ci tocmai despre activarea acestei toleranțe la mizerie.
Ce se află în spate?
Frica de bau-bau, adică de singurătate!
Adică de contactul cu sinele și, așa cum știm, asta nu ne place, nefiind niște specialiști în auto-cunoaștere și în asumarea responsabilității pentru propria viață.
'Peste ce ai putea să treci în relația ta?' - așa a sunat întrebarea pusă pe Atelierul de idei acum câteva zile.
Și lista includea următoarele forme de abuz: aventură sexuală, retragerea sexuală, excesul de alcool, relație paralelă, lipsă de apreciere, abuz fizic, devalorizare, retragere emoțională, neglijare, abuz emoțional și abuz financiar.
Prietenii din grup au adăugat încă două chestiuni: lipsa de implicare în activitățile casnice/creșterea copiilor și, poate cel mai important peste nimic din toate acestea nu aș putea trece.
În total s-au înregistrat 225 de voturi, ceea ce mi se pare semnificativ.
Cum a arătat distribuția pe căprării?
Foarte interesant, zic eu.
Locul 1 - Peste nimic din toate acestea nu aș putea trece! 58 de voturi.
Aparent, răspunsul acesta ar trebui să mă bucure.
Ar însemna ca oamenii să fie igienizați, să știe să recunoască aceste forme de abuz și să le contracareze la timp.
Din păcate, mi-e teamă că mesajul s-ar traduce prin: am suferit prea mult ca să înghit mizerii; iar acest mesaj este extrem de periculos.
De ce? Pentru că impune apariția unui partener perfect, ceea ce nu există, pe de-o parte și, de ce nu, disponibilitatea de a încheia relația la orice semn de greu. Ceea ce iar este extrem de periculos.
Sincer, mi-aș dori ca adevăratul motiv să fie igiena emoțională, însă abia am scos cartea, așa că mi-e greu să cred că a avut cineva timp să proceseze și să asimileze tot ce am scris acolo împreună cu Gabriela Dumitriu. Drept urmare, merg pe cartea fricii!
Locul 2 - Aventură sexuală 57 de voturi!
Și aici mi s-a părut extrem de interesant! N-ai zice că femeile tolerează atât de ușor ieșirile în decor ale bărbaților lor.
Ba chiar aș spune că nu tolerează, din moment ce sar ca arse atunci când vine vorba despre infidelitate. Însă, în acest caz, cred că vorbim și despre o consecință a sistemului de educație bazat pe ideea că bărbatul oricum calcă strâmb, care este dublată de o altă idee la fel de 'misto': 'câtă vreme se întoarce la mine'...
Sigur, diferența dintre o aventură pasageră și o relație paralelă, deci viață dublă, este uriașă, motiv pentru care relația paralelă a obținut doar 10 voturi 🙂
Și, dacă tot am atins subiectul ăsta, sunt curios: cum poți să treci cu vederea faptul că partenerul tău are o relație în paralel cu o altă persoană?
Jur că îmi dă cu virgulă!
Locul 3 - Retragerea sexuală 26 de voturi!
Și acest răspuns m-a surprins puțin. Doar puțin, pentru că deja m-am obișnuit cu ideea de iubire generatoare de abstinență la români (mai ales la femei).
Pe principiul - 'și ce dacă nu mi-o mai trage', observ un soi de repulsie față de sex la destul de multe femei din România, ceea ce denotă un sistem educațional extrem de rigid: 'sexul este strict procreativ', 'sexul este ceva urât și rușinos', 'plăcerea este un păcat' etc...
Ba chiar am observat o folosire a iubirii ca scuză pentru a face sex, ceea ce mă conduce spre aceeași concluzie expusă o frază mai devreme.
Ce înseamnă să treci cu vederea retragerea sexuală a partenerului? Exact, să accepți că nu te mai dorește și că... e posibil să își rezolve problemele în altă parte, cu altcineva - ei? Ce ziceți de asta?
Iată cum 3 chestiuni ce țin de fidelitatea sexuală: aventurile, retragerea și relația paralelă au adunat aproape 50% dintre voturile exprimate!
Interesant, nu credeți?
Dacă adunăm: lipsa de apreciere - 9 voturi; devalorizarea - 8 voturi și neglijarea - 8 voturi; toate putând intra aici, sărim bine de 50% dintre voturile exprimate.
Acum, v-aș ruga să-mi permiteți să mă ocup puțin de zonele îngrijorătoare, zonele care ar fi trebuit să înregistreze 0 voturi. Zonele de așa NU, NICIODATĂ, SUB NICIO FORMĂ!
1. EXCES DE ALCOOL - 13 voturi
Asta mi se pare extrem de periculos. Cum să închizi ochii la așa ceva?
Wow! Asta este condamnare la nefericire, nu alta.
Excesul de alcool vine, de cele mai multe ori, la pachet cu o serie de 'acte' adiționale: abuz fizic, devalorizare, lipsă de apreciere etc...
Repet, aș fi vrut să văd 0 la categoria asta.
Însă, din păcate... trăim în România!
2. ABUZ FIZIC - 9 VOTURI
Aici am rămas șocat. Tocmai în România, țara în care la fiecare 30 de secunde o femeie este bătută, 9 femei au spus că pot trece cu vederea peste abuzul fizic, adică peste bătaie!
Ce Dumnezeu e în neregulă cu voi, oameni buni?
Cum poți să treci peste bătaie? Cum?
Asta mi se pare de netolerat! Și, mai mult, mi se pare că putem vorbi despre niște raportări la relații/iubire/căsnicie/familie absolut toxice, absolut distorsionate, total în afara oricărei idei de sănătate psihică și relațională.
Din punctul meu de vedere, sănătatea psihică arată așa: la prima ridicare de mână ești pa!
Fix așa.
Vedeți?
Trăim într-o lume extrem de interesantă, într-o cultură a abuzului, care-și arată colții la un simplu sondaj într-un grup de oameni. De la respingerea autoritară a oricărei forme de abuz și până la tolerarea tuturor formelor de abuz, răspunsurile la aceste întrebări spun multe despre modul în care am fost educați, despre 'fericirea' pe care am avut-o acasă.
Am mai spus-o și o repet: vrem să avem relații sănătoase, vrem să trăim într-o stare de bine, vrem să avem parte de bine în viața noastră! Dar ce facem pentru asta? Nimic?
Cred că n-ar fi rău să uităm tot ceea ce ni s-a spus despre: familie, căsnicie, iubire, relaționare, sex, iubire etc...
Cât mai repede!
Să uităm tot și să reînvățăm totul de la 0!
Sănătos, constructiv și cu sens!
Sensul fiind, bineînțeles, starea de bine.
Dacă nu vom face asta, mi-e teamă că vom continua să tolerăm fără probleme toate mizeriile umane, punându-le frumos sub auspiciile iubirii adevărate!