Iubirea nu este o stare permanentă de entuziasm, de extaz!
Unii și-ar dori asta, mai ales cei care sunt dependenți de romantismul cărților citite în copilărie.
Numai că, din nefericire pentru ei, iubirea nu poate atinge această stare de permanentizare.
Sau, cel puțin, eu nu am cunoscut astfel de oameni 🙂
Cred că ar trebui să o spunem pe aia dreaptă - uneori iubirea n-are nimic romantic!
Uneori este lipsită de wow, de spectaculos, de flamboiant, de butaforii care-ți iau ochii...
În multe situații de viață, iubirea este ceva plat, ba chiar plictisitor, însă este o zonă necesară pentru a asigura funcționalitatea cuplului.
În rest, vorbim despre negociere permanentă, despre adaptare și ajustare, despre provocări și confruntări, despre încercări comune sau unilaterale de armonizare a două seturi de nevoi, procese care, privite din afară, pot speria sau, dincontră, pot fi privite ca material de studiu.
Iubirea nu înseamnă același lucru pentru toată lumea.
Unii o iau ca pe ceva garantat și așteaptă să le rezolve toate problemele.
Alții, o iau ca pe o construcție și pun osul zilnic la dezvoltarea relației lor, cuvântul de ordine fiind practică!
Alții se ascund după acest cuvânt pentru a-și îndeplini anumite obiective. Da, sună mai bine să spui că iubești, decât să admiți faptul că ai niște chestiuni de bifat.
Și tare mulți sunt cei care cred că dacă fac nu știu ce lucru, atunci e clar că iubesc.
Mulți sunt cei care-și condiționează iubirea de tot felul de obiective.
Numai că nu iau în calcul faptul că niciodată nu poți controla rezultatul și bifează și iar bifează... și iar bifează și se tot întreabă de ce sunt nefericiți, de ce nu se simt împliniți?
Trebuie să admitem faptul că unii oameni bifează mult și multe și trăiesc extrem de puțin!
Și asta dau mai departe, generațiilor următoare: task-uri bogate, task-uri obligatorii și 0 viață!
Probleme și responsabilități și 0 poftă de viață!
Alții nu înțeleg iubirea și aleg să se distrugă reciproc!
Da, Esther Perel are dreptate: iubirea nu este o stare permanentă de extaz!
Iubirea este o abilitate care se antrenează constant.
Așa cum te pregătești să devii medic sau jurnalist și studiezi zilnic pentru a deveni specialist în acel domeniu și iubirea are nevoie de pregătire temeinică, zilnică, de antrenament, de studiu, de exersare, de repetare, de imaginație și rutină.
Vedeți ce combinație interesantă?
Imaginație/fantezie și rutină!
Cele două se bat cap în cap, însă sunt atât de necesare într-o relație.
Tu ce faci zilnic pentru a-ți dezvolta relația?
Care sunt acțiunile pe care le întreprinzi pentru a-ți păstra relația pe plus?
Cum arată comportamentele tale de relaționare?
Te-ai gândit să le analizezi?
Te-ai gândit să le pui pe foaie ca să vezi cum stai?
Tu, prin ce ceea faci, îți dinamizezi relația sau o dinamitezi?
Nu aveți idee câți oameni tânjesc după iubire dar, în realitate, zi de zi bagă batoane de dinamită la fundația relațiilor lor.
Iubirea nu este o stare permanență de extaz, dar nici o stare permanentă de nefericire.
Am scris asta pentru că sunt oameni care asociază, distorsionat, firește, iubirea cu suferința. Și suferă... zilnic, din ce în ce mai mult.
Nu, nu asta înseamnă iubire.
Iubirea înseamnă echilibru, construcție, sănătate... bine!
Iar sub aceste cuvinte intră un evantai întreg de comportamente și abilități, fiecare cu emoțiile asociate.