'Dacă îți place o persoană, ce faci ca să îi atragi atenția? Ce arme folosești? Cum o atragi?', întreba cineva aseară pe Atelierul de idei.
Răspunsul ar fi simplu: încearcă să urmărești copiii în parc!
Ce fac ei?
Cum interacționează?
Oare folosesc arme?
Sau se apropie și spun: vrei să te joci cu mine?
Ați văzut cât de simplu interacționează copiii?
Ce ușor este pentru ei să interacționeze?
Sunt deschiși, nu se tem!
Ba chiar și atunci când obțin un refuz, pentru că unii părinți au grijă să umble la această naturalețe a lor, ridică din umeri și spun: bine... după care caută alt copil cu care să se joace!
Și o iau de la capăt: vrei să ne jucăm împreună?
Și tot așa!
Nu se poate să nu le iasă.
Revenind la adulți, oare ce s-a întâmplat cu noi de am ajuns să întrebăm ce e de făcut?
Oare ce s-a întâmplat cu simplitatea aia din copilărie?
De ce trebuie să ne gândim la 'tehnici' sau 'arme' de seducție, când sinceritatea este cea mai bună 'armă'?
Oare cum am ajuns să credem că păcăleala sau minciuna sunt chestiuni atractive?
Da, fix așa! Tot ceea ce se află în afara sincerității este vrăjeală!
Este minciună, este interes... dar este un interes ce nu are suport, fundament, deci nu va rezista!
Deci, ce faci dacă îți place o persoană?
Nimic special!
Ești tu, așa cum ești! Și cu bune și cu rele!
Și îi spui: te plac!
Pur și simplu.
Fără teamă!
Nu e obligatoriu să îți răspundă în același fel, însă trebuie să acceptăm faptul că în viață există și refuz.
Însă, ce preferi?
Să taci, să nu spui nimic și să ratezi o posibilă oportunitate?
Sau să te exprimi, fie și cu riscul de a obține un răspuns negativ?
Ce alegi?
Să pui capac peste emoții?
Să le reprimi?
Sau să te deschizi, să fii curios/oasă și să îți încerci 'norocul'?
Nu există rețete miraculoase de seducție!
Nu există arme sigure de 'agățat'!
Există însă sinceritate!
Iar asta dă rezultate, de cele mai multe ori.
E nevoie doar de puțină încredere de sine.
Atât!