Foarte multe lume mă întreabă asta!
Vă dați seama cât de greu îmi este să răspund?
Cum să-ți dai seama dacă ceva este în neregulă cu un om dintr-o istorisire destul de scurtă?
Este aproape imposibil, așa că evit să mă pronunț.
În schimb, pun întrebări pentru a încerca să creionez tabloul situației.
Niciodată nu există rețete universale, așa că atunci când asculți sau discuți cu cineva, este necesar să încerci să intri în povestea aia, în particularitățile cazului respectiv.
Iar Mel Robbins are dreptate: un prima pas ar fi să-i spui interlocutorului să nu se mai întrebe dacă este ceva în neregulă cu el/ea!
Nu este deloc o întrebare/atitudine constructivă!
Să cauți buba, neregula, nu te duce nicăieri.
Okay și dacă îți spun ce e în neregulă cu tine, ce se întâmplă?
Te motivează să faci ceva pentru a remedia situația sau afli despre ce e vorba și o lași așa?
Mel Robbins propune o altă abordare, care mi se pare constructivă.
Atunci când simți un dezechilibru, atunci când simți că acele busolei propriei vieți au luat-o razna, nu te întreba ce e în neregulă, ci ce s-a întâmplat cu tine.
'Ceva s-a întâmplat în trecutul tău, ceva care te-a făcut să te închizi, să te simți rușinat/ă, vinovat/ă, neiubit/ă, lipsit/ă de valoare sau temător/oare. Atunci când te întrebi ce s-a întâmplat cu tine, cobori până la factorii declanșatori, până la sursă. Nu e nimic în neregulă cu tine. Ceva s-a întâmplat cu tine, ceva ce activează butoanele din trecut într-un mod pe care, probabil, nu îl conștientizezi.
Atunci când începi să explorezi ce s-a întâmplat cu tine, vei începe să vezi de ce ai început să crezi că nu ai valoare, că nu ești suficient de inteligent/ă sau de ce nu ești suficient de bun/ă'.
Mi se pare cu sens genul ăsta de abordare!
În loc să chestionezi prezentul, în loc să te preocupe efectul, adică ceea ce te deranjează acum, mai bine te duci la sursă, chestionezi trecutul și explorezi factorii declanșatori.
Schimbarea nu pleacă din analiza prezentului, ci din înțelegerea trecutului.
Ceea ce trăiești în prezent este doar un efect a ceea ce ți s-a întâmplat la un moment dat.
Acel ceva a produs o serie întreagă de reacții - cognitive, emoționale, somatice și comportamentale - care te-au adus în punctul în care te afli acum.
Or pentru a putea modifica prezentul, este musai să cobori la origine, la rădăcină, la factorul declanșator. De acolo începe schimbarea!
Nu este un proces ușor și, uneori, necesită destul de mult timp, mai ales dacă există un cumult de factori declanșatori.
Însă merită, pentru că este spre binele tău!
Nu ăsta este scopul vieții-starea de bine?
Eu așa zic! Așa că orice efort de a atinge această stare, chiar și atunci când simți că nu mai există soluții, merită cu prisosință.
Drept urmare, nu te mai întreba ce e în neregulă cu tine, ci ce s-a întâmplat cu tine de ai ajuns în acest punct?
Contemplarea propriei vieți și conștientizarea situației în care te afli reprezintă un prim pas al schimbării.
După aceea urmează explorarea cauzelor.
Nu e ușor, e nevoie de timp, uneori doare, însă merită!
Merită, pentru că, la final, rezultatul îți va oferi o cu totul altă perspectivă asupra propriei vieți.