Nu rămâne într-o căsnicie toxică de dragul copiilor!
Știu că e greu!
Știu că uneori pare imposibil!
Știu că de multe ori te gândești: ce vor spune copiii că îi las fără tată?
Nu îi lași fără tată, deloc!
Împreună cu tatăl lor sau, de ce nu, cu mama lor, pentru că și bărbații pot lua decizia de a divorță, vă așezați la masă și vorbiți.
Ca două persoane mature!
Of, greu, așa-i?
Greu să găsești maturitate în momente de tensiune.
Vă puneți la masă și discutați!
Ați încercat tot ce se putea încerca pentru a vedea dacă puteți repara relația-apropo, nu toate relațiile pot fi reparate -, ați văzut că nu mai merge, vorbiți și luați decizia încheierii mariajului.
Ce înseamnă să închei un mariaj matur?
Înseamnă ca decizia de a vă separa să nu încheie și familia, ci să o rescrieți astfel încât copiii să nu fie privați de prezența celui care pleacă din viața lor, ci să existe în continuare comunicare. Abia acolo, abia atunci vorbim despre binele copiilor.
Să rămâi în ceva toxic și nefuncțional nu este spre binele copiilor, ci spre teama ta!
Nu ai curaj și înțeleg. Uneori nu ai sprijin, nu ai posibilități financiare... Și asta înțeleg!
Însă, ce preferi?
O viață mizerabilă pentru toată lumea?
Sau libertate și, poate, o perioadă mai scurtă de greutăți?
Cât despre imposibilitatea de a pleca, despre dependența totală de partener, eu am mai scris asta și mă văd nevoit să repet-nu faceți greșeala asta.
Atunci când intrați într-o relație, încercați să vă jucați cu propria imaginație: okay, să presupunem că mă mărit și fac un copil, dacă lucrurile degenerează? Dacă devine violent? Dacă începe să bea? Voi avea posibilitatea să plec?
Asta nu înseamnă profeție, asta nu înseamnă să cauți un asemenea partener. Nu despre asta este vorba, ci despre a avea mereu libertatea de a pleca.
Ori, atunci când alegi dependența totală, mai ales din punct de vedere financiar, despre ce libertate vorbim? Ești la mâna partenerului. Nu poți să pleci! N-ai cum și n-ai unde!
Vedeți ce complicat este?
Nimic nu este simplu, fiecare caz are particularitățile lui, însă un lucru este cert-mai bine să pleci și copiii să aibă liniște, decât să rămâi și copii să-și dezvolte tiparele mizerabile de relaționare pe care le văd la voi.
Aștept cu interes părerile voastre și mai ales cum ați ieșit voi din situațiile astea?