Mulți oameni intră în relații cu gândul 'mie ce-mi iese?'.
Și ajung profund nefericiți!
Mulți așteaptă să le iasă totul - aici pot fi enumerate toate dorințele din lume, de la statut și până la familie, copii etc -, fără să se gândească vreo secundă la ceea ce oferă!
De aproape 6 ani, de când mă ocup de zona asta de blogging de relații, întâlnesc frecvent mentalitatea asta de 'mie ce-mi iese' și, în absolut toate cazurile, fără excepție, ea vine la pachet cu o serie de nemulțumiri/angoase/frustrări.
Mai mult, dacă întreb: și tu ce oferi? Cu ce intri tu în relația pe care ți-o dorești? -, primesc răspunsuri care mă sperie.
Distanța dintre 'mie ce-mi iese?' și 'eu ce ofer?' se numește dezvoltare umană. Sau, dacă vreți, dezvoltare personală. Adică palierul pe care te afli!
Aici se face diferența.
Toți trecem măcar prin una, în speță prin 'mie ce-mi iese?'
Și eu am fost acolo și știu cum e. Cu vârf și îndesat!
Vă rog să mă credeți, nu poți găsi un sens real în 'mie ce-mi iese?'
De ce spun asta? Pentru că atunci când gândești așa, nu poți atinge zone profunde ale vieții, ci mici beneficii de conjunctură. Și, de multe ori, atunci când îți iese, când obții ceea ce îți dorești, poți realiza că satisfacția ta nu este la nivelul la care ți-ai dorit.
Am mai scris și o repet-degeaba îți dorești un lucru, nu vei putea estima corect impactul real pe care acel lucru îl va avea asupra ta. Se numește impact bias. Impactul cu pricina poate fi mai mare - și nu doar în sens pozitiv - sau mai mic.
Acum înțelegeți de ce oamenii care-și ghidează viața după 'mie ce-mi iese?', în adâncul lor, sunt nefericiți? Li se vede pe față! Tot timpul caută un obiectiv nou.
Schimbarea de optică, schimbarea de mentalitate, se petrece atunci când realizezi că modelul ăsta nu funcționează, că îți produce mai multe bătăi de cap.
Sau, atunci când descoperi, uneori din greșeală, că există și altă variantă.
Și uite așa ajungem la 'eu cu ce contribui?'
Te-ai întrebat vreodată cu ce contribui la binele celor din jur? La binele celor apropiați? La binele colegilor? La binele prietenilor? La binele societății?
Poți să-ți iei câteva minute și să faci exercițiul ăsta.
Încearcă!
Vei vedea dacă ești pe palierul ăsta sau încă te afli în zona lui 'mie ce-mi iese'.
Când ai urcat pe planul contribuției, devii atent la tot ceea ce faci, la fiecare gând, la fiecare acțiune. Toate contează! Nu mai trăiești la voia întâmplării!
Ești conștient de AICI și ACUM, ești conștient de viața ta și ți-o construiești matur și asumat. În deplină igienă emoțională!
Atunci când oferi, nu mai există 'lasă că merge și așa'. Atunci când oferi, poți să treci mai ușor peste momentele de criză care apar în relația/viața ta.
Să luăm un exemplu: ești într-o relație de tipul 'mie ce-mi iese'.
Și vă certați.
Ce vei gândi tu?
Fix atunci când vă certați?
Mie ce-mi iese?
Deci ce ai de câștigat! Corect?
Ce înseamnă asta? Că vei căuta toate variantele prin care să-l supui pe celălalt, astfel încât să câștigi tu ceva.
Deconectare!
Să luăm cealaltă zonă: eu cu ce contribui?
Și vă certați.
Ce vei gândi tu?
Hey, eu cu ce contribui la cearta asta?
Vei intra în contact cu tine, vei realiza ce anume din tine a produs cearta și vei căuta soluții.
Scopul?
Conectarea la partener și la iubirea voastră!
Sesizezi diferența?
Este uriașă!
Vezi cât de frumos se diferențiază cele două paliere?
Mie ce-mi iese? = deconectare! Deci centrare pe afară!
Eu cu ce contribui? = conectare! Adică centrare pe interior!
De altfel, cam aici se face și diferența dintre iubirea matură și cea imatură!
Tu pe ce palier te afli?