Nimeni nu stă acolo unde suferă!
Așa că grijă mare ce mediu oferi în relația ta sau în ce mediu accepți să trăiești.
Sincer, mi s-a luat să văd persoane dispuse să renunțe la tot: la proiecte, la vise, la aspirații, ba chiar și la propria identitate, crezând că așa vor obține o porție de iubire sau un viitor.
Greșit!
Dacă ajungi în postura de a renunța, atunci trebuie să știi un lucru elementar.
Și îl voi scrie cu litere mari, boldite: IUBIREA NU ESTE DESPRE RENUNȚARE!
Dacă iubești, nu e normal să-i ceri celuilalt să renunțe la ceva. La orice: la vise, la aspirații, la persoane, la posesiuni etc...
Dacă cineva te pune să renunți, nu se poate vorbi despre iubire!
Repet: DACĂ CINEVA TE PUNE SĂ RENUNȚI LA CEVA CE-ȚI APARȚINE, NU E VORBA DESPRE IUBIRE!
Dacă cineva îți spune că sacrificiul este o dovadă de iubire... fugi!
Cât te țin picioarele!
Este clar că nu te iubește!
Nici măcar nu te recunoaște ca identitate separată, așa că pleacă!
Fără să privești înapoi!
Nu pierzi nimic, ci îți câștigi dreptul de a-ți păstra identitatea, autonomia.
Pe bune, nu mai înghițiți tot felul de abuzuri, crezând că trăiți povești de iubire. Nu sunt! Nu despre asta este vorba, ci despre devalorizare, posesie, lipsă de respect etc...
Nu mă credeți? Haideți să o luăm altfel - de fiecare dată când cineva vă spune să renunțați la ceva: la familie, prieteni, planuri de viață etc... încercați să faceți următorul exercițiu - întrebați așa: tu ești capabil să renunți la o mână sau la un picior ca să-mi dovedești că mă iubești?
Și priviți reacțiile!
Cum poți să spui că cineva te iubește, câtă vreme îți cere viața ca dovadă?
Nu e logic, nu-i așa?
Nu e iubire!
Este orice altceva!
Sufocare, distrugere, prostie... puteți să-i spuneți cum vreți... nu iubire!
În niciun caz iubire!
Omul care-ți cere să renunți la ceva nu te iubește!
Și mai e și imatur!
Astea sunt manifestări de adolescent, nu de persoană matură.
O persoană care-ți spune: 'dacă mă iubești, mă iei de nevastă', - nu te iubește, ci se teme, mai mult ca sigur, de singurătate sau de abandon și vrea să-și asigure posesia!
Iubirea înseamnă cu totul altceva.
Iubirea înseamnă asta: dacă te iubesc, am o listă cu ce pot să-ți dăruiesc și cu ce pot să fac pentru starea ta de bine!
Asta înseamnă iubire - ce pot să dăruiesc relației, nu ce pot să-mi iau de la relație!
Omul care renunță nu este iubit!
Și va suferi!
Nimeni nu rămâne la nesfârșit acolo unde suferă!
Este o chestiune testată și cunoscută!
Cât poți accepta să te sufoci?
O viață?
Drept urmare, ai grijă la ce construiești sub semnul iubirii!
Zi de zi, încă de la prima oră, întreabă-te: eu ce dăruiesc azi?
Cu ce vin azi în relația mea?
Este un exercițiu de conectare!
El te ajută să vezi cum stai în propria relație!
Serios, pune mâna și învață ce este iubirea!
Și încă ceva - sub nicio formă nu mai accepta să renunți la ceva al tău pentru a demonstra că iubești!
Aia nu este iubire, ci orice altceva.