Așa a sunat strigătul de ajutor postat de o femeie, ajunsă la disperare, în Atelierul de idei.
Mărturisesc că știu despre acest caz de ceva vreme, însă doar frânturi și, de-a lungul timpului, am avut ocazia să 'cunosc' ambele păreri.
De ce am aprobat postarea?
Pentru că m-am gândit că femeia respectivă are nevoie de ajutor și că, fără îndoială, cuvintele celor din grup o vor ajuta, cel puțin în acel moment.
În realitate, în asemenea cazuri, lucrurile sunt mult mai complicate.
Și vă voi spune și de ce...
În primul și în primul rând, nu știm toată povestea!
Asta înseamnă că intrăm în contact doar cu o treime din poveste, în speță partea mamei. Repet, vorbim despre 30% din poveste.
Este suficient cât să ne facem o părere?
Nu!
Este doar o parte și ar fi bine să nu picăm în capcana reacțiilor emoționale.
Sigur, cele mai multe persoane nu au rezistat tentației și au picat în această capcană.
Ce lipsește?
O bucată enormă din poveste.
Adică două treimi.
O treime care înseamnă partea de adevăr a soțului - și mi se pare extrem de importantă!
Și încă o treime - adică adevărul copiilor - o altă parte extrem de importantă în ecuația acestei povești.
Vedeți?
De fiecare dată când avem parte de situații conjugale complicate, ar fi bine să fim cât de cât rezervați cu opiniile, deoarece cunoaștem mult prea puțin din poveste.
De aceea există specialiști.
Ca să pună părțile cap la cap.
De aceea, în cazuri de alienare parentală - cel puțin asta este acuza principală - părțile pe care aici nu le știm sunt extrem de importante.
Eu doar întreb, fără să țin partea nimănui: cum poate un părinte să-și alieneze copiii, câtă vreme locuiesc cu toții sub același acoperiș?
Este doar o întrebare!
Urmărind sutele de mesaje care s-au derulat pe Atelierul de idei la postarea respectivă, nu am putut să nu intervin și să invit la calm și la consiliere specializată.
Fie că vorbim despre avocați, fie că vorbim despre psihoterapie, femeia cu pricina își poate rezolva problema doar la specialiști.
Dacă este vorba despre alienare parentală, niciun comentariu de pe Facebook nu va ajuta. Acolo e nevoie, întâi și întâi, să o demonstrezi și apoi să te lupți, iar lupta asta este una de mare uzură.
Apoi e nevoie de psihoterapie pentru tine!
În mod cert, astfel de povești produc traume serioase.
Nu în ultimul rând, este de văzut în ce măsură suferă soțul și copiii.
Niciodată nu trebuie să tratăm doar persoana vocală.
E posibil ca mari suferințe să fie descoperite și la persoanele care nu și-au spus părerea.
Iată deci că, cel puțin în asemenea cazuri, ar fi bine să încercăm să direcționăm sfaturile spre sprijin specializat.
Alienarea parentală există, deși nu se prea vorbește despre ea, însă nu se rezolvă cu postări în social media, ci cu intervenții specializate.
Este trist să vezi asemenea cazuri, este trist să asiști la asemenea povești dure, însă ele fac parte din viața noastră și ar fi bine să învățăm să le răspundem adecvat.
Foto Credit: truththeory.com/