Iubirea nu înseamnă un caiet de sarcini pe care trebuie să le bifezi!
Iubirea este o construcție ce necesită două persoane deja fericite.
Am mai scris despre asta și sper că are sens: două persoane care sunt deja fericite!
Ce înseamnă asta?
Doi oameni igienizați din punct de vedere emoțional, doi oameni capabili să ia decizii, doi oameni capabili să-și asume răspunderea pentru propria viață, pentru propriile trăiri.
Doi oameni în total contact cu propriile vieți.
Este singura construcție care ar trebui să fie acceptată în economia formării relațiilor.
Am mai scris despre principiul: n-am nevoie de tine, dar vreau să fiu cu tine!
Toate celelalte suportă dezbateri largi.
Și, dacă vreți, pot genera mari dureri de cap și suferință.
Azi vreau să vorbim despre responsabilitate... în doi!
Într-o relație de iubire, nimeni nu trebuie să-și asume responsabilitatea pentru fericirea sau pentru ceea ce simte celălalt!
Repet - un partener nu trebuie să-și asume responsabilitatea pentru fericirea sau pentru emoțiile celuilalt.
Asta e treaba fiecăruia dintre cei doi!
Ce se întâmplă dacă un partener își asumă responsabilitatea pentru fericirea sau emoțiile celuilalt? Îl deposedează de putere! Îl lasă fără existență! Îl supune!
Celălalt nu mai poate funcționa singur!
Nu mai are 'jucariile' necesare!
Asta nu e iubire! Ci sclavie!
Așa că renunțați la a cere ca altcineva să fie responsabil pentru fericirea și emoțiile voastre!
Celălalt trebuie să facă două lucruri mari și late:
1. Să aibă grijă și să-și asume responsabilitatea pentru propria fericire și pentru propriile emoții, deci pentru partea lui de relație
2. Ca în relația cu tine să fie bun! Bun nu în sensul de competitiv, ci bun din punct de vedere uman.
Un om care te iubește, n-ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru sentimentele tale!
Te-ar dezumaniza complet dacă ar face asta!
Iar tu nu ai învăța să-ți asumi responsabilitatea pentru propria viață!
Are sens?
Privește în jur!
Câți oameni sunt lipsiți de putere?
Câți oameni au cedat puterea în mâinile altora?
Câți oameni tânjesc după relații fuzionale, spunând că asta e iubirea?
Îți spun eu-mulți!
Enorm de mulți.
Și se miră că sunt nefericiți...
Un partener care te iubește, îți lasă dreptul de a-ți asuma responsabilitatea pentru fericirea și emoțiile tale. Nu va prelua controlul asupra vieții tale. Viața ta este viața ta și responsabilitatea îți aparține!
Crezi că poți să înțelegi asta?
Iubirea nu înseamnă raport de forță, nu înseamnă supunere și dominare, nu înseamnă sclavie.
Iubirea înseamnă libertatea de a fi... în doi!
Iar pentru asta trebuie să ai o viață și să-ți asumi răspunderea pentru ea!
Ce zici?
Crezi că poți funcționa așa?