Crezi că sunt un bărbat frumos?, am întrebat-o acum câteva seri pe o domnișoară.
Nu, dar ai ceva care atrage!, mi-a răspuns ea.
- Poți să-mi spui ce anume?, am plusat eu.
- Siguranță?, a răspuns ea ușor ezitant.
- Ce crezi că înseamnă această siguranță?
- Hm, aici m-ai blocat. Nu știu, a răspuns ea confuză.
- Siguranța aia despre care vorbești se numește auto-cunoaștere!
Uite, vezi, tu ești fată, ești frumoasă, dar te temi.
Te temi că nu ești suficient de bună. Și, atunci, ce faci? Pui pe tine imagini care nu te reprezintă, transmiți mesaje care, mai degrabă, resping decât atrag și îți cauți parteneti folosind standarde de selecție scăzute.
De ce se întâmplă asta? Pentru că nu te cunoști suficient de bine.
- Și ce ar trebui să fac?, a intrebat ea.
- Gândește-te așa: cine ți-a spus prima dată că nu ești suficient de bună?
Care era argumentul? Ce ți s-a tot repetat? Că nu ești destul de performantă la școală? Că nu ești suficient de frumoasă? Ceva ți s-a spus! Asta nu vine de acum. Nu ai cultivat frica asta acum, când vorbești cu mine.
- E clar că vine din copilărie!
- Evident! Fă o călătorie acolo și vezi de unde vine. Caută sursa acestei frici. Apoi vezi când ai început să crezi că nu ești suficient de bună. Ți-a convenit să crezi asta? Ți-a adus avantaje?
Acum, în prezent, îți mai convine frica asta? Mai ești de acord? Sau, de fapt, dacă te uiți la ceea ce faci, ajungi la concluzia că această frică nu mai are legătură cu tine? Mai este justificabilă frica asta în prezent.
- Da, pare complicat.
- Nu pare complicat. Este procesul cunoașterii de sine. Am fost și eu pe acolo. Și eu credeam că nu sunt suficient de bun. Nu sunt vreo frumusețe, nu-i așa? Am crescut în perioada în care ți se spunea că băieții frumoși au parte de toate fetele. Până când am contrazis ideea asta. Cum am făcut-o? M-am analizat cu atenție și mi-am descoperit punctele forte și slăbiciunile. Punctele forte le-am scos în evidență, iar la slăbiciuni am început să lucrez.
De aia spui tu că am ceva care atrage!
Este siguranța omului matur, siguranța omului care se cunoaște foarte bine și nu are nevoie să pună măști. Omul care poate vorbi liniștit despre vulnerabilitățile lui. Înțelegi?
- Da, pare să aibă sens. Dar e și greu...
- Renunță la ideea asta. Dacă pleci la drum cu ideea de greu, nu vei începe nimic. În primul rând este pentru tine, așa că merită. Hai să-ți spun ce am observat eu de-a lungul anilor. Oamenii care cred despre ei că nu sunt suficient de buni, se concentrează mai mult pe performanță și ajung secați de energie, triști, deprimați.
Chiar și în zona erotică, ei ajung să prioritizeze cifre, nu conectarea. La toate persoanele care cred despre ele că nu sunt suficient de bune, am observat o anumită rigiditate emoțională. Și asta se vede. Se vede imediat. Nici nu trebuie să vorbești cu persoanele astea ca să-ți dai seama că e ceva acolo.
Omul sigur pe el se vede imediat și atrage! Nesigurul, oricâte farduri, accesorii și haine ar pune pe el... se vede și te mai gândești dacă vrei să te apropii de el. Așa că pune mâna și începi procesul de auto-cunoaștere, lucrează la tine și vei vedea că nu vei mai căuta bărbați care sunt sub tine, nu vei mai pune atâta accent pe imagine, pentru că vei fi relaxată și vei căuta conectare, nu doar sex. Crezi că ești suficient de bună ca să încerci procesul ăsta? Ești doar tu cu tine!
Cred că pot!
Atunci dă-i bice! Îți promit că peste câțiva ani îți voi spune ce văd.