O relație este cea mai pură formă de manifestare a sinelui!
Ce frumos sună!
Da, o relație este despre tine, nu despre celălalt!
În primul și în primul rând despre tine!
Drept urmare, înainte să spui că: bărbații/femeile sunt..., n-ar fi rău să încerci să-ți răspunzi la întrebarea: eu cum sunt?
Sunt capabil/ă să ofer și să primesc iubire?
Am maturitatea necesară pentru asta?
Sau sunt un adolescent/ă care tânjește după arderi, însă nu are capacitatea să se conecteze profund?
Ce stare am eu? Ce mă definește?
Starea de bine? Echilibrul?
Sau traumele nerezolvate și fricile?
Sunt niște întrebări esențiale în economia iubirii și, dacă vreți, în economia formării unei relații.
Ce anume din tine a intrat în relația aia?
Echilibrul sau traumele și fricile?
Am mai scris-o și o repet: pentru a putea vorbi cu adevărat despre iubire, despre iubirea aia autentică, fără a ne folosi de acest cuvânt ca scuză pentru suferință sau pentru a masca traumele nerezolvate; e nevoie să vindecăm copilul.
Doar atunci când vindeci copilul, permiți maturului să se dezvolte.
Altfel nu se poate!
Nu merge să spui că oferi iubire, când ceea ce te definește pe tine este trauma, suferința, fricile!
Nu ai cum!
Tu nu poți oferi iubire, ci fix: traumă, suferință, frici!
Ăsta este bagajul cu care intri tu în relație!
Da, aștepți iubire, însă nu este acea iubire matură, ci acea iubire pe care o aștepți în calitate de copil de la părinte.
Iubirea aia este mai degrabă grijă părintească, nicidecum iubirea unui partener de cuplu.
Știu că sună trist, însă în cele mai multe cazuri de relații, nu vorbim despre relații de cuplu.
Cineva îmi scria ieri că iubirea și fericirea sunt două lucruri diferite!
Greșit!
Iubirea și fericirea coexistă!
Nu pot exista una fără cealaltă!
Iubirea nu se poate manifesta sănătos în afara stării de bine!
REPET: IUBIREA NU SE POATE MANIFESTA SĂNĂTOS ÎN AFARA STĂRII DE BINE!
Iar această stare de bine nu este despre celălalt, deci ar fi să încetezi să o mai aștepți din exterior, ci despre tine, adică o construcție care îți aparține!
Atunci când două persoane reușesc să obțină starea proprie de bine și se întâlnesc într-o relație, cei doi se vor putea bucura cu adevărat de viața de cuplu, fără să trebuiască să pună pe masă caiete cu taskuri sau rețete/traume.
Din păcate, foarte multă lume nu-și rezolvă traumele și umblă cu ele din relație în relație. De aici și cantitatea uriașă de iubire toxică!
Aproape că nimeni nu este dispus să accepte faptul că iubirea nu poate funcționa altfel decât în stare de echilibru, de bine!
Păi nu asta înseamnă iubirea matură?
Nu înseamnă bine?
Nu înseamnă bucurie?
Pentru mine asta înseamnă!
Și voi continua să spun asta până când copiii vor începe să-și vindece traumele, până când măștile vor pica și va ieși la iveală realitatea, cu suferințele ei; până când maturii vor începe să apară din ce în ce mai mult; până când oamenii vor înțelege că este datoria lor să-și construiască propria stare de bine!
O relație este cea mai pură formă de manifestare a sinelui!
Or, câtă vreme sinele tău este traumatizat, ce fel de iubire punem în ecuație?