Atunci când unul vrea să aibă dreptate, iubirea dispare!
Pur și simplu nu are loc!
Și observ din ce în ce mai des acest gen de 'joc' de putere!
Și e trist!
Tare trist!
Mai ales când vezi oameni care nu au motive reale să facă asta.
Mai ales când vezi oameni care au bunăstare financiară, care sunt bine pe picioarele lor, dar care refuză să se conecteze.
Sincer, m-am săturat să aud: 'pentru că el', 'el niciodată', 'as vrea ca el...' etc.
Acest joc al vinei, acest arătat cu degetul către celălalt, este extrem de păgubos!
Este profund anti-iubire!
Și se întâmplă și distruge cuplurile.
Iar la baza acestui joc stă o idee la fel de păguboasă - n-am nevoie de el! Pot și fără!
Atunci când ea spune și crede că n-are nevoie de el, că poate și fără, va ajunge să se poarte ca atare! Așa că singura lui șansă va fi să plece!
În momentul în care apare acest tipar mental, el nu mai are loc lângă ea!
A fost dat afară, fără să aibă dreptul să facă ceva.
Iar dacă îndrăznește să rămână, va fi deconstruit zi de zi, ceas de ceas, va fi vinovat și pentru aerul pe care îl respiră. Da, asta e o formă de abuz pe care femeile îl exercită asupra bărbaților. Este tot o formă de violență conjugală.
Doar nu vă imaginați că doar bărbații se ocupă de asta...
O fac și femeile și se pricep de minune la deconstrucția a tot ceea ce înseamnă masculin.
Okay, ce lipsește din acest peisaj?
CONECTAREA!
Cândva a existat!
Însă s-a ajuns aici!
Și a dispărut!
A rămas doar acest măcel reciproc!
Dacă stai și observi, unul se scuză, celălalt acuză!
Culmea e că amândoi fac lucruri bune, însă nimeni nu le vede!
Nici n-ar avea cum, din moment ce baza relației este scanarea lucrurilor negative și, de ce nu, producerea lor.
Cum se poate rezolva asta?
Apelând la recunoștință!
Ce înseamnă asta?
Două lucruri extrem de importante:
1. Să realizezi că există și lucruri bune în viața ta
În general, persoanele care au intrat în vria căutării greșelilor celuilalt, pur și simplu refuză să vadă lucrurile pozitive din viața lor.
Scenariul este pe pilot automat și orice lucru pozitiv ar putea produce mari confuzii.
2. Să realizezi că sursa acestor lucruri bune nu ești întotdeauna tu
Ceea ce înseamnă că, de multe ori, ceea ce se întâmplă bine în viața ta - chiar și atunci când nu vrei să vezi - este rezultatul acțiunilor altora.
Ce rol are recunoștința?
Simplu - atunci când suntem recunoscători, acceptăm și apreciem aceste intenții și acțiuni făcute în numele nostru, spre binele nostru.
Și apreciem beneficiile acestor lucruri.
Să vă dau un exemplu: să presupunem că ești femeie și muncești foarte mult.
Și mai ai și copii.
Iar el, bărbatul, are un program mai lejer.
El nu face ceea ce faci tu, însă duce copilul la școală și are grijă de activitățile lui extrașcolare, repară mașinile familiei etc.
În loc să stai cu gura pe el, nu mai bine îi mulțumești pentru ceea ce face?
Nu de alta, dar cum ar arăta viața ta dacă te-ai încărca și cu ceea ce face el?
Mai bună?
Mă îndoiesc!
Vedeți cât de simplu e?
Ține doar de modul în care îți setezi scenariul!
Pe plus sau pe minus?
Acum, v-aș ruga să-mi permiteți să vă spicuiesc câteva beneficii ale recunoștinței!
Și nu sunt vorbe, ci chestiuni dovedite științific:
1. Este un puternic motivant
N-aveți ideea ce impact are un mulțumesc!
Atât pentru tine, cel care emite, cât și pentru cel care se aflala primire.
Recunoștința este un puternic motivant.
Celălalt se simte apreciat, se simte valorizat, se simte văzut, se simte util.
Toate astea sunt extrem de importante pentru un bărbat.
2. Întărește relațiile
Oamenii recunoscători au relații de succes!
Sunt multe mai conectați și simt că au un scop comun.
Iar asta îi motivează să meargă înainte.
3. Te păstrează umil
Și nu ți se urcă la cap ideea că poți și fără!
Este foarte important să nu uiți să-l vezi pe celălalt!
4. Te ajută să mangeriezi mai bine stresul.
Fiind bine conectați, cei doi știu să se motiveze pentru a depăși mai ușor perioadele de criză.
5. Sprijină bunătatea și generozitatea
Bunătatea este moca! La fel și răutatea!
Tu ce alegi să aplici în cuplul tău?
Pentru ca recunoștința să aibă un impact real, nu ezita să spui pentru ce îi mulțumești: 'îți mulțumesc pentru faptul că te-ai trezit cu o oră mai devreme ca să duci copiii la școală. Ora aia în plus de somn a însemnat mult pentru mine. Aveam nevoie de asta!;
Oare cum se simte celălalt atunci când aude asta?
Bine? Absolut!
Se simte util!
Oare cum se simte atunci când aude: 'tu niciodată', 'n-am ce să mai vorbesc', 'ești imatur' etc...?
Devalorizat? Nevăzut? Neapreciat?
Evident!
Care este reacția?
În loc să își dorească să se conecteze, în loc să te (mai) dorească, începe să te evite, începe să-și construiască modalități prin care să te păcălească.
Începe să mimeze implicarea!
Și dacă se implică și dacă nu se implică, oricum nu contează...
Așa că de ce să-și bată capul?
Oricum nu e bun în ochii tăi!
Vedeți ce hidos este scenariul ăsta?
Pentru ca recunoștința să aibă impact, este nevoie în primul și în primul rând de un mediu în care ambii partenerii să se simtă validați, văzuți, apreciați.
Altfel, pentru ce mai stați împreună?