'Andrei, crezi că va regreta că m-a părăsit?
Crezi că mă va suna înapoi?
Crezi că-și va da seama că a greșit?'
Cam așa îmi scriu anumite persoane care au auzit nenorocirea aia de vorbă: 'vreau să rămânem prieteni' și refuză să citească traducerea: NU TE MAI VREAU!
De fiecare dată întreb: contează?
- Da, pentru mine contează!
- De ce? Cu ce anume te-ar gâdila dacă s-ar întoarce la tine?
- ...
- Crede-mă, nu te ajută cu nimic. O persoană care ți-a spus că nu te mai vrea și ți-a arătat asta, cuplându-se cu alții/tele, nu mai are loc în viața ta. Nu ar trebui să mai aibă loc în viața ta. Asta dacă ești un om care se respectă și își cunoaște valoarea. Tu cum ești?
- Păi...
- Nu prea ai valoare, nu-i așa? Ești ca gogoșarul ăla din borcan, ultimul, care s-a scofâlcit pentru că n-a vrut nimeni să-l mănânce. Nu crezi?
- Păi nu!
- Cum nu? Nu tu mă întrebi dacă va regreta că te-a părăsit?
- Ba da!
- Asta înseamnă că ai valoare? Sau că te agăți de o mortăciune?
- Păi da, dar nu mă înțelegi...
- Așa e! Nu te înțeleg! Și nu pot să te înțeleg! Știți de ce?
- Nu!
- Pentru că văd de agăți de iluzii. Asta e valoare? Sau lipsă de valoare? Hai să-ți zic ceva și aici îl citez pe Radu F: oamenii care se întorc nu au avut loc în viețile altora!
- Păi da, că alții și-au bătut joc de ea...
- Ți-ai pus vreodată problema că ea e aia care și-a dorit să fie batjocorită?
Ce faci? Ești comentator de pe margine? Măcar te plătește cineva pentru asta?
- Nu!
- Și atunci, de ce o faci? Ești mulțumit cu viața ta?
- Acum?
- Exact!
- Normal că nu. Crezi că îți mai scriam?
- Da!
- Nu înțeleg!
- Ești super mulțumit cu viața ta! Așa cum e acum! Bubui de mulțumire!
- Cum poți să spui așa ceva?
- Uite că spun! Îți face o deosebită plăcere să vezi că a plecat și că nu este bine! De aia te tot foiești și aștepți să vină înapoi. Abia aștepți să-i spui: ți-am spus eu! Vezi? Ești super mulțumit cu viața ta!
- Nu... ngh
- Ba da! Dacă nu erai mulțumit, nu te purtai ca gogoșarul ăla și făceai altceva! Înțelegi?
- Ce să fac?
- Să pui mâna să nu te mai gândești la răzbunări! Fix ăsta este gândul sponsorizant-lasă să vadă cât de nașpa e cu alții, să vină înapoi, ca să pot eu să o fac varză!
- Dar o iubesc...
- Pe bune? Asta înseamnă iubire? Să stai detectiv, să verifici ce face și cu cine, sperând că îi va fi nașpa și se va întoarce? Mă ierți, dar nu sunt de acord! Asta nu e iubire! În iubire nu faci obsesii, nu te agăți de iluzii... În iubire valoarea ta nu se negociază! Să ții bine minte asta!
- Da, dar...
- Fără dar! Nu se negociază! Îmi cunosc și îmi respect valoarea! Nu mă fac preș! Asta înseamnă iubire! Inclusiv să fii capabil să-l lași pe celălalt să plece. Mai contează dacă va regreta sau nu?
- Da!
- Nu! Crede-mă! Nu va conta! Și știi de ce? Pentru că deja a ales. A ales să nu mai fie cu tine! Așa că dacă îi este bine sau nu, nu mai e treaba ta!
- Ba este. Nu pot să trec așa...
- Peste ce? Peste faptul că s-a cărat? Ba poți. Întrebarea este: chiar vrei?
- ...
- Vezi? Aici e, de fapt, problema! Nu vrei! Nu ești dispus să faci nimic pentru a schimba situația asta. De aia te agăți de iluzii și tot te întrebi dacă va regreta. Știi ce faci tu?
- Nu...
- Te otrăvești zilnic și te miri că nu ți-e bine! Fix asta faci!
Îți place starea asta?
- Nu știu!
- Normal că-ți place! Toți fac la fel! Nu ești deloc unic. Așa că ar fi bine să te hotărăști-fie alegi turma, adică să intri în corul de bocitoare, în corul gogoșarilor pe care nu îi vrea nimeni, ori pui mâna și lucrezi să ieși de acolo. Ce alegi?
- E greu...
- Nu e greu deloc. E o alegere! Alegerea ta! Ea a ales, nu?
Când te decizii, știi unde mă găsești!
N-am timp de pierdut cu oameni care nu sunt dispuși să facă ceva cu viața lor!