Nu cred în oamenii care spun că nu au așteptări de la relațiile lor!
Cred că sunt cei mai mari mincinoși!
Să spui că n-ai așteptări sună a întâmplare!
Înseamnă să lași lucrurile să vină așa cum sunt: și cu bune, dar și cu rele, cu foarte rele!
Întrebarea este: ai pregătirea mentală și emoțională pentru asta?
Ca să poți să rămâi echilibrat, atunci când alegi calea asta, ai nevoie de un auto-control de zeu, de o auto-cunoaștere temeinică.
Sincer, nu cred că foarte mulți oameni ating nivelul ăsta!
La modul cel mai concret, nu la vrăjeală.
Dacă mă întrebați pe mine, nu îmbrățișez deloc ideea de a nu avea așteptări.
Mi se pare o tâmpenie!
E aiurea să nu ai așteptări!
Dacă nu ai așteptări de la tine, cum crești din punct vedere uman?
De ce ai face asta?
Doar n-ai așteptări, nu?
Dacă nu ai așteptări de la oameni și lași în viața ta un abuzator, o să-l iubești?
Ce va spune asta despre tine?
Vezi?
E normal să ai așteptări!
Întrebarea se pune cam așa: cum sunt așteptările alea?
Pentru că ele pot fi realiste sau nerealiste!
Una realistă este fix asta: să nu-ți facă rău!
Și n-ar fi rău să o verbalizezi de la bun început.
Și apoi să dai timp, să observi!
Una nerealistă?
Să aștepți că băiatul cu care te-ai cuplat să fie și geniu în ale finanțelor și star porno și guru motivațional, toate în același timp, el fiind, de altfel, un băiat crescut de bunici la țară 🙂
Alta nerealistă?
Să aștepți ca celălalt să fie și peste 10 ani așa cum a fost la început.
N-are cum!
Și nici tu nu vei fi la fel!
Nu sta pe loc!
Alta nerealistă?
Să aștepți ca celălalt să gândească și să iubească exact ca tine!
Nici asta nu se poate!
De ce?
Pentru că nu sunteți la fel.
Aveți educație diferită, veniți din medii diferite, aveți experiențe de viață diferite.
În plus, chiar e mișto să cunoști, să accepți și chiar să prețuiești diferențele.
Încearcă!
Alta?
Să te aștepți să fie perfect!
Pe bune?
Și tu pe cine mai dai vina?
Știu că femeile au așteptarea asta de perfecțiune, însă este doar o iluzie care produce suferință!
Deci ar fi bine să renunțați la ea.
Iată, v-am oferit doar câteva așteptări nerealiste.
Lista e lungă de tot.
Alt exemplu: să ieși la o primă întâlnire și să te aștepți ca bărbatul ăla să fie partenerul tău până la sfârșitul zilelor.
Este realist să ai o asemenea așteptare?
Nu!
Pe ce te bazezi când ai așteptarea asta?
Pe nimic!
Pe filmul din capul tău.
Habar n-ai cine e omul ăla, ce face, cum se poartă, dacă te poți sau nu baza pe el etc.
Dă timp unei relații să crească!
Renunță la agenda ascunsă.
Vedeți?
Ar fi extraordinar de important să fim în contact cu aceste așteptări, să vedem cum se manifestă ele și în ce măsură ne influențează viața.
Nu de alta, dar prea multă lume se bazează pe ele și sfârșește pe Xanax!
N-ar fi mai frumos să ne cunoaștem bine, să ne dăm timp să fim și abia apoi să tragem concluzii?
Voi ce ziceți?