N-am încredere în oamenii care spun că pierd sau au pierdut timpul în relații!
Mi-e clar că genul ăsta de oameni nu au intrat în relații cu gândul de a crește din punct de vedere uman, ci de a bifa niște obiective.
Cât mai repede!
Relația cu genul ăsta de oameni este un coșmar!
Te simți tot timpul ca într-o cursă contra cronometru!
Sau ca la examen, așa cum spunea cineva acum vreo 2 luni la Corks.
Simți că undeva, pe un birou imaginar, există o grilă unde se bifează, rând pe rând, răspunsuri-corecte sau greșite!
Chinuitor!
Omul care spune că nu vrea să piardă timpul, nici nu își dorește să cunoască, să te cunoască, să se cunoască!
Pentru că, da, asta înseamnă o relație-cunoaștere!
A te cunoaște pe tine în relație cu o altă persoană.
Relația este despre sine, în cele mai profunde forme de manifestare, dar nu este despre narcisism, ci despre creștere!
Din păcate, oamenii care au ceva de bifat-completați singuri linia punctată a taskurilor-nu sunt deloc interesați de creștere.
Ei doar vor să bifeze ce au de bifat!
Și nu le pasă de bucurie!
Chinuitor și pentru ei!
Să luăm următorul scenariu-cel clasic de sens în viață-căsătorie, copii, casă, job, statut!
Cam așa se scrie sensul în viață în aproape toate cazurile!
Plictisitor, nu?
Mi se pare cumplit de plictisitor ca toți să funcționăm, cel puțin în zona programelor profunde după acest unic traseu.
Okay, ajungem să vedem oameni care stau toată ziua cu lista asta în mână, într-o căutare dementă de sens, cam ca în zilele de sărbătoare, când oamenii se transformă în zombie prin supermarketuri.
Dacă îi întrebi: încotro?
Fac pariu că habar n-au să îți răspundă!
Ce se întâmplă atunci când și-au bifat toate taskurile de pe listă și observă-așa cum se întâmplă în enorm de multe cazuri-că nu sunt fericiți/împliniți/ mulțumiți?
De unde scot alte taskuri?
De unde scot alt sens?
Când ajungi într-un asemenea caz, îți spui rapid că ai pierdut timpul cu taskurile alea și începi să recuperezi ceea ce ai pierdut 🙂
Bagi alte taskuri, la fel de obligatorii și, dacă îmi permiteți, de o la fel de proastă calitate!
Și bagi consum!
Grupa mare!
De trăiri, de parteneri, de alcool, de antidepresive, de.... ce vrei tu!
Și iar tragi linie și iar realizezi că nu ești fericit/împlinit/mulțumit și iar o iei razna!
Întrebare: când ai de gând să renunți la taskuri?
Când ai de gând să te bucuri pe bune de viață?
Când ai de gând să îți dai voie să crești din punct de vedere uman?
Chiar nu te-ai săturat doar să bifezi... nefericire?