Este un minut pierdut!
Superb spune Gay Hendricks!
Eu aș completa așa: orice minut petrecut în frică, îndepărtează iubirea de cuplu!
Cu cât interacționez mai mult cu oamenii, cu atât realizez faptul că frica nu le permite să se iubească într-un mod autentic.
Frica le blochează șansele de a se simți împreună!
Cum se manifestă frica asta?
Prin blocaje!
Prin încercarea unuia dintre parteneri de a-l ține pe celălalt captiv, prin încercarea de a impune tot felul de lucruri, toate aceste lucruri având în spate frica.
Frica de singurătate sau de abandon sau teama că nu este suficient de bun.
Cum se manifestă asta în relații?
Să ne imaginăm un cuplu care încearcă să discute ceva serios.
Ce face cel care trăiește în frică?
Nu este atent, nu vrea să se conecteze, ci vrea să judece cu scopul de a câștiga ceva.
Și spune: 'tu nu înțelegi ce spun eu și stau și mă întreb ce înseamnă relația asta?'
Sau, sare în cealaltă extremă și se retrage, părând că cedează ceva!
Ce ascund cele două variante?
Blocaj!
Practic, partenerul care trăiește în frică nu permite comunicarea, deschiderea și, evident, conectarea!
Pe scurt, nu permite iubirea!
Cum ar arată un partener deschis spre iubire?
Simplu - el ar trebui să fie atent, interesat, curios să afle dorințele și nevoile celuilalt, generând astfel un spațiu sigur în care iubirea să se poată desfășura.
Un partener care îți spune: 'sunt aici și sunt dispus să-ți ascult toate doleanțele. Promit să încerc să fac tot ce pot pentru a găsi soluțiile bune pentru tine și pentru noi'; este un partener care permite manifestarea iubirii.
Înțelegi diferența?
Frica este cea mai mare otravă în cuplu.
În prima situație, celălalt partener ajunge să se întrebe: cum poate să spună că mă iubește, când îmi arată că nu mă vede și, mai mult, că nu e dispus să îmi permită să fiu?
O întrebare cât se poate de justificată!
Și, pe măsură ce lucrurile avansează, frustrările apar, furia fiind pasul imediat următor.
Ți se pare că așa arată iubirea?
Nu. Nici vorbă!
În acest context, atunci când un partener nu pare dispus să asculte, să afle, să exploreze, n-ar fi rău să îl întrebi: 'care este temerea ta principală în legătură cu subiectul pe care îl discutăm?
Este clar că te temi! Vrei să discutăm despre asta?'
Te rog să mă crezi - întotdeauna există frică!
Să nu te mire foarte tare dacă vei obține un răspuns de genul: 'mi-e teamă că dacă vei fi vizibilă, mă vei părăsi!'
E posibil ca frica de abandon să fie uriașă la partenerul care ridică ziduri!
Am întâlnit asemenea cazuri, mai ales la bărbați!
Un bărbat care nu-i permite partenerei să fie vizibilă, este un bărbat care se teme să nu fie părăsit, discursul său intern fiind: 'nu sunt bun', 'nu merit', 'nu pot!'
Fiți atenți la semnele astea.
Și la intențiile din procesul de comunicare.
În general, ele sunt două:
1. De chestionare, descoperire, explorare, învățare, construcție, conectare - vizibilă în cazul partenerilor deschiși spre iubire
2. de atac, de apărare, dorința de a avea dreptate, dorința de a-și justifica în permanență poziția - vizibilă la partenerii care trăiesc sub semnul fricilor.
Privește cu atenție procesul de comunicare și îți garantez că vei reuși să identifici rapid fricile.
În momentul în care faci asta, poți mai ușor să formezi un spațiu sigur, în care fricile să fie discutate, astfel încât încet-încet să ajungeți să vă deschideți spre iubire.
Să nu cumva să credeți că toți oamenii care spun că iubesc sunt realmente deschiși spre iubire.
Nu sunt!
Degeaba spun: 'o iubesc' sau 'îl iubesc', dacă atunci când începe comunicarea, fricile încep să se aprindă ca bradul de Crăciun.
Țineți minte: iubirea înseamnă conectare și deschidere și, da, orice minut petrecut în afara iubirii, chiar este un minut pierdut.
Voi câte minute ați pierdut până acum?