''Andrei, poate un bărbat să se schimbe atunci când vede că pleci?''
Asta m-a întrebat o doamnă nu cu multe zile în urmă.
După părerea mea, abordarea este eronată!
Nu el ar trebui să fie subiectul discuției, ci tu!
În aceste condiții, din moment ce tu te-ai decis să pleci, mai contează ce vrea el?
Se presupune că paharul a dat pe afară și nu mai suporți!
Sau doar vrei să testezi apa, să vezi dacă e călduță, sau e cu gheață la mal.
Ca să știm cum discutăm.
Pentru o persoană care a decis să iasă dintr-o relație, nu prea mai contează ce face celălalt.
S-au adunat prea multe, uneori ani și ani de încercări, așteptări și eșecuri/suferințe.
Și, în foarte multe cazuri, e prea târziu pentru regrete.
În plus, haideți să fim serioși și să ne gândim atent: ai mai fremăta dacă ți s-ar spune 'promit să mă schimb'?
De câte ori ai mai auzit promisiunea asta?
Și ce valoare mai are?
Acum, haideți să vorbim și despre schimbarea celuilalt.
Eu nu cred în schimbările produse pe picior de plecare.
Nu îmi par schimbări reale, serioase, ci mai degrabă manifestări ale fricii.
Cum poți să crezi că cineva poate să schimbe ani de zile de comportamente toxice peste noapte?
Cum crezi că se poate întâmpla asta?
Cum ar putea să o facă?
Să schimbe comportamentele toxice cu ce?
Cu comportamente exemplare?
Păi de unde să le știe?
Tu poți schimba ceva familiar cu ceva despre care nu cunoști nimic?
Așa ziceam și eu!
Procesul schimbării are niște etape clare, etape ce au nevoie de timp.
Și se face prin fapte, nu prin ''ó să'-uri.
Să crezi în promisiuni înseamnă două lucruri:
1.că nu vrei să pleci cu adevărat
2. că ai o doză mare de naivitate
Nu ți-a ajuns?
Nu a fost destul?
Mai vrei puțină tăvăleală prin noroiul suferinței?
Perfect!
Atunci primește cu brațele deschise promisiunile de schimbare!
Să vedem cât o să țină!
E fix atât de simplu.
Se numește decizie și, în mod normal, ar trebui să vina la pachet și cu asumarea efectelor.
Sincer, nu cred în schimbările provocate de plecări, așa cum nu cred în plecările la mișto!