Rana altora!
O rană care, în mod evident, nu-ți aparține.
Tot aud persoane care spun: ''se poartă așa pentru că a suferit. În copilărie sau în relațiile anterioare!''
Și suferă!
Îngrozitor.
Nu cel care are răni, ci persoanele care trăiesc lângă ei/ele.
Și nu înțeleg de ce se întâmplă așa.
Se perpelesc continuu.
Și tot nu e bine.
Și se acoperă cu vină și iar se perpelesc.
Încrederea în forțele proprii se duce încet, dar sigur, spre 0.
Cred că sunt vinovați inclusiv de aerul pe care-l respiră.
Și suferă!
Stop!
Pauză!
Frână!
Crede-mă: nu merită!
Nu este despre tine!
Asta este esența acestui subiect - să încerci să nu suferi pentru ceva ce n-are legătură cu tine!
Da, în lumea asta există multe avarii nereparate; în lumea asta există suficienți oameni care umblă cu rănile deschise, mulți oameni supărați, furioși, depresivi sau dornici de revanșă.
Însă asta nu este despre tine, așa că încetează să mai iei asupra ta lucruri care nu-ți aparțin.
Ține minte: asta este pricipala ta sursă de suferință!
Faptul că iei asupra ta lucruri care nu-ți aparțin.
Învață să desparți lucrurile, cu calm și atenție.
Și mai ales cu grijă... de sine!
Cu grijă de tine!
Am mai scris și repet: nu ești nici psihiatru, nici psiholog, nici psihoterapeut... ești om!
Și ai dreptul să trăiești în bine, ceea ce înseamnă că n-ai niciun motiv să înghiți balastul unei persoane care cară pietre de moară în spate.
Nu este despre tine! Este despre celălalt.
Și, câtă vreme nu-ți cere ajutorul, sau nu cere ajutor specializat, n-are sens să te încarci cu vină.
Nu este despre tine!
Ce poți să faci?
Abia aici începem să vorbim.
Ce variante ai?
Să încerci să faci mai mult?
Pariu că nu se schimbă nimic?
Cunosc persoane cocoșate de încercarea de a face mai mult.
Și tot n-a fost bine!
O persoană căreia îi pute totul, mai ales tot ce faci tu, nu își va schimba părerea.
Asta este despre tine - așteptarea nerealista de a se schimba ceva!
Nu se schimbă!
De ce?
Pentru că acest gen de manipulare îi aduce beneficii.
Simplu.
Să îl obligi să meargă la terapie?
Scuze, dar nu poți să faci asta.
Nu cred absolut deloc în acest demers.
Să nu mă înțelegi greșit, cred în terapie.
Nu cred însă în oamenii trimiși cu forța la terapie!
Să pleci?
Dacă viața ta este un chin.
Dacă simți doar vină, fără pic de bucurie, poate că n-ar fi rău să iei pasul ăsta în calcul.
Dacă simți că nu mai poți...
În general, atunci când intri în relație cu avariați, bine ar fi să pleci înainte să apuce să-și arunce năvoadele.
Oricum ar fi, pleacă!
N-ai de ce să stai.
Și, în plus, nu scrie nicăieri că ești dator/datoare cu o viață de căcat!
Să stai?
Și să înghiți?
Îți place asta?
Scrie pe tine sac de box?
Pubelă?
Merită?
Merită să suferi?
Nu, nu merită!
În primul rând pentru că nu este despre tine!
În momentul în care vei reuși să înțelegi asta, vei învăța să vezi viața cu alți ochi.
Ce zici... te bagi?