Foarte mulți oameni luptă!
Cu ei înșiși!
Și sunt extenuați.
Trăiesc o permanentă stare de încordare, într-o permanentă așteptare a ceva nașpa!Nori grei de furtună plutesc deasupra lor.
Ce spun?
Nu văd luminița de la capătul tunelului!
Ce simt?
Tensiune, încordare, epuizare, tristețe, agitație, furie, dorință de răzbunare.
Mereu au senzația că timpul trece și ei nu fac nimic.
Mereu cred că nimic nu se poate schimba, însă spun că nici nu fac ceva anume.
Plutesc într-o pâclă greu de definit.
Dacă îi întrebi cu ce anume din ei luptă, nu știu să-ți răspundă.
Știu doar că luptă și sunt obosiți.
Ok, frână!
Haideți să spunem un lucru esențial - starea corpului, starea interioarelor, construiește percepția pe care o ai despre lume.
Ce se întâmplă în cele mai multe cazuri de stres?
Persoana respectivă nu-și onorează propriile nevoi, simte mereu un cronometru care merge, are o agendă care o conduce (un obiectiv).
La femei, cel puțin, asta se traduce prin dorința de a avea familie/copii, care se leagă de ideea de rost (în foarte multe cazuri). Cu cât acest obiectiv pare să se îndepărteze de ele, cu atât lupta devine mai acerbă.
Cu cât se luptă mai tare, cu atât se adâncesc mai mult în starea aia de cădere.
Ei bine, dragii mei, haideți să încetăm cu calitatea motivatoare a stresului.
Stres = decizii proaste!
Pentru motivație ai nevoie de pace interioară, nu de război!
Atunci când ești calm, când ai acea stare de pace interioară, te angajezi, te urnești, creativitatea ta își poate face treaba, emoțiile se reglează mai ușor, râzi mai mult, starea ta generală este bună și orientată spre soluții, ești deschis către intimitate.
Cum ești sub stres?
Am scris mai sus!
Ce șanse de succes are un obiectiv într-o stare de stres, unde găsești: tristețe, tensiune, încordare, furie etc... și ce șanse are în starea de calm, acolo unde găsești: motivație, zâmbet, joacă, emoții pozitive, o stare generală bună?
Cu care dintre stările astea ai ieși la cafea?
Care ți s-ar părea atrăgătoare?
Să nu-mi spui că prima 🙂
Drept urmare, dacă te simți sub o constantă stare de război, de stres, întreabă-te:
1. cum ar arăta viața mea fără asta?
2. care sunt nevoile mele actuale (ale mele, nu cele sociale)?
3. la ce mă ajută cronometrul ăla pornit?
4. cum m-aș simți dacă nu aș avea urgențele astea?
5. ce pot să fac pentru a fi bine?
Ce alegi?
Să te lupți în continuare cu tine sau să încerci să faci pace cu propria viață?