Sa spui ca ''daca iubesti, nu te certi'' este o distorsiune.
Este ca si cum ai spune ca ''daca te certi, nu iubesti''.
Sau nu iti pasa de celalalt.
Dupa parerea mea, atunci cand nu exista certuri - atentie, nu scandaluri - cred ca apare terenul propice pentru resentimente, anxietate si furie.
Toate generate de lucrurile nespuse.
Sigur, acum ar fi bine sa analizam contextul in care apar tensiunile.
Ele mi se par cat se poate de normale, cata vreme nu exista dorinta de a-l subjuga pe celalalt.
Atunci cand certurile sunt insotite de forme de santaj emotional - devalorizare, invalidare, santaj emotional, superioritate etc... - intram in zona abuzului.
Atunci cand certurile au la baza nevoi neimplinite, iar forma de comunicare contine ''simt ca', nu ''tu esti...'' sau ''tu niciodata...'', lucrurile stau cu totul si cu totul diferit si nu ies din sfera normalului.
Sa fim seriosi, cata vreme suntem diferiti, este si normal sa apara tensiuni pe parcursul relatiilor noastre.
Intrebarea este ce facem cu ele?
Daca invatam ascultarea activa, cu scopul de a intelege, nu de a reactiona, atunci avem mari sanse ca orice tensiune apare in viata noastra de cuplu sau fie o invitatie la cooperare, la negociere, la intelegere reciproca, la rescriere constanta a regulilor si limitelor relatiei.
Daca ascultam cu scopul de a raspunde, de a ne impune, atunci rezutatul va fi: anxietate, furie, resentiment, retragere etc... deci minus pentru relatie.
Eu nu cred ca trebuie sa fugim de tensiune, ci, dimpotriva, trebuie sa o privim cu interes si curiozitate, cu dorinta de a afla ce a generat-o, astfel incat sa fim capabili sa gasim solutiile de rezolvare.
Atunci cand fugi, nu faci altceva decat sa bagi gunoiul sub pres. Si stiti si voi ce se intampla cand gunoiul se aduna si creste...
Mai mult, daca invatam sa folosim cele 5 secrete ale comunicarii eficiente - pe care le propune dr David Burns, tensiunile se pot transforma in resurse de crestere in cuplu.
Nu subestimati puterea afirmatiilor cu ''eu simt'.
Atunci cand spui ''eu simt'', iti deschizi universul catre partener/a.
Ii intizi o mana.
Il/o chemi in lumea ta si te oferi sa ii arati ce trebuie sa faca.
Uite, iti propun sa facem un exercitiu de imaginatie.
Ia gandeste-te ca in loc sa spui: ''tu niciodata nu ma asculti, mereu esti ocupat cu altceva, e clar ca nu-ti pasa'', spui ''eu simt ca nu mai comunicam asa cum o faceam candva. Cred ca, fara sa ne dam seama, am inceput sa prioritizam alte aspecte ale vietii noastre si nu relatia. Tu ce simti despre asta?''
Cum crezi ca ar raspunde partenerul/a la prima formulare, care este una incarcata de vina si cum crezi ca ar raspunde la a doua, care este o invitatie la comunicare, la conectare?
Fa acest exercitiu cu tine: tu cum ai raspunde la cele doua tipuri de interpelare?
Iti garantez ca nu-ti va luat prea mult pentru a vedea/simti diferenta.
Vezi?
Tensiunea, in sine, nu este ceva rau.
Modul in care abordam o situatie tensionata poate complica lucrurile foarte mult.
Aici se face diferenta.
Drept urmare, as spune ca daca ne certam chiar ne pasa.
Este o forma de reglaj.
Da, oamenii care se iubesc se mai si cearta.
Nu vad nimic in neregula cu asta.
Conteaza enorm cum o fac.
Pareri?