Azi vreau să vă propun episodul 3 din serialul intitulat: ''ce să nu-i spui copilului tău'.
De data asta vreau să atacăm un subiect delicat, specific țării noastre, unde exista o întreagă generație a decrețeilor.
Este vorba despre a-i spune copilului tău că nu a fost dorit!
Asta este o sentință de viață greu de dus!
Chiar dacă îi mărturisești asta mai degrabă la vârsta adultă.
Dacă se ajunge la această dezvăluire, este posibil ca până atunci să-i fi arătat că nu a fost/este dorit, deci este cam același lucru.
Copilul simțea că ceva nu e în regulă.
Ei bine, sentința asta se îmbină perfect cu cele din episoadele anterioare: nu ești bun de nimic și nu meriti iubire!
Doar că asta îi taie rădăcinile complet.
O chestiune extrem de greu de dus de un copil.
Noi, oamenii, avem nevoie de rădăcini, avem nevoie de apartenență, avem nevoie de ceea ce numim acasă.
Or, daca tu, ca părinte, îi spui copilului că nu l-ai dorit, atunci copilul se trezește brusc pe stradă!
Fix ca un câine aruncat de stăpân.
De aici se pot dezvolta o grămadă de direcții: anxietate socială serioasă, reacții emoționale instabile, retragere și izolare socială, întârziere în zona dezvoltării unor abilități sociale de bază, evitarea interacțiunilor interumane (pentru a nu suferi), dezvoltarea unor distorsiuni cognitive menite să întărească sentința: dacă părinții nu m-au dorit, nimeni nu o va face, găsirea unor interacțiuni care să-i arate că sentința e adevărată (''părinții sigur au avut dreptate, altfel nu ar fi spus asta de nebuni''), sentimentul de inadecvare - nu se simte bine nicăieri; sentimentul de gol (nimic nu îi aduce bucurie) etc.
Brusc, lumea devine strâmtă, devine o sursă de stres și oboseală.
Povara este prea mare!
Drept urmare, ce rost are?
Ce rost are să facă ceva?
Oricum nu vede nimeni!
Vedeți? Inutilitate, demotivare, inadecvare!
Vă dați seama ce cumplit este să nu primești validare și apreciere de la principalele persoane din viața ta?
Te demotivează complet.
Să îi spui copilului că nu a fost dorit!
Asta da otravă!
Asta da răzbunare!
Asta da schilodire!
Faci praf un destin întreg.
Pentru ce?
Asta este o întrebare greu de decodificat.
Cert este că părinții, sau viitorii părinți, trebuie să înțeleagă un lucru elementar: copilul nu știe să descifreze starea mentală în care se afla părinții.
Așa că ia de bun ceea ce i se spune/arată!
În concluzie, dacă nu vă doriți copii, încercați să faceți sex protejat!
Suntem în secolul 21.
Chiar e păcat să distrugeți vieți din ignoranță!