Acesta este mesajul primit săptămâna trecută de la Mădălina, pe pagina pe Facebook a blogului.
Continuarea suna așa: ''în condițiile în care el crede că nu greșește cu nimic, când de fapt țoață boala relației pornește de la el, iar când este întrebat despre comportament, tace și nu are explicație, sau doar agresivitate și violență, ca răspuns?''
Întrebarea este: de ce vrei să faci asta?
Ce urmărești să obții de la acest demers?
Recunoaștere?
Eliberare de vina pe care ți-o pune pe umeri celălalt?
Răzbunare?
Iubire?
Ce anume?
Care ar fi continuarea scenariului în care el ar recunoaște că are o problemă?
''Du-te și rezolvă-ți problema?''
Asta?
Adică o poziționare pe o treaptă de superioritate?
Eu cred că genul ăsta de abordare este eronat.
Și aici ar fi de urmărit câteva aspecte:
1. Așa a fost de la bun început?
Adică a dat mereu vina pe alții și nu și-a asumat nimic?
Dacă răspunsul este pozitiv, ce ai căutat lângă el?
Ai vrut să îl schimbi?
Ai crezut că se va schimba lângă tine?
Tu iți asumi propria eroare?
2. Dacă nu a fost așa de la început și devenit așa pe parcus, ce l-a adus în punctul în care vă aflați azi?
Ar fi să stai și să discuți cu el despre ceea ce simte.
E posibil să se simță strivit sau sufocat de stilul tău de relaționare, iar starea asta să erupă, din când în când, prin acele ieșiri.
3. Dacă el se poziționează așa, de ce nu faci ceva cu poziționarea ta?
Okay, el este un om care nu-și asumă, un om care caută mereu vinovați în afară, un om care se apară prin atac.
Tu cum te poziționezi?
Aici sunt câteva variante clare: accepți sau nu!
Să iți dorești să îl faci pe celălalt să își vadă problemele, împotriva dorinței lui, este o intruziune.
Drept urmare, gândește-te la cele două variante: accept sau nu!
Dacă accept, atunci nu mă plâng.
Dacă nu accept, ce fac cu asta?
Mă transform din victimă în agresor, sau îmi rezerv dreptul de a lua decizia de a-mi proteja integritatea și să ies din relație?
Vezi?
Uneori, din dorința de a ieși dintr-o situație, alegem cea mai proastă variantă, nicidecum varianta sănătoasă!
Drept urmare, în loc să încerci tot felul de tehnici prin care să-l faci pe celălalt să-și recunoască anumite probleme, mai bine te uiți la tine și la poziționarea ta în acest context de viață.
Situația nu se rezumă doar la el și la cum se poziționează el, ci și la tine și la cum te poziționezi tu în acest context.
Chiar merita să-ți asumi o variantă struțo-cămilă, care transformă relația voastră într-un camp de luptă, fie și cu inversarea polilor de putere?
Oare nu e mai sănătos să alegi ceea ce poți să faci bine pentru tine?
Gândește-te!