Este o întrebare pe care mi-o pun de vreo doua săptămâni, de când a debutat războiul din Ucraina.
De ce fac asta?
Pentru că văd multă anxietate, mult stres, multă revoltă și furie.
Și în offline, dar mai ales în online.
Din păcate, acest război vine lipit de o altă situație anormală: pandemia!
O situație care ne-a modificat viețile, într-un fel sau altul.
Nu cred că au existat prea mulți oameni care nu au avut perioade anxioase în pandemie.
Pe bună dreptate!
Credeți că mie mi-a fost ușor când, în seara a patra de Cvodi, am văzut la tv un medic spunând că în ziua a cincea aș putea să ajung pe tub?
Nu.
Mi-a venit să-i spurc neamul?
Clar.
Merita?
Cu vârf și îndesat!
Însă și pentru el era o situație anormală, desi nu cred că există scuze pentru panica pe care au băgat-o în populație și, pe alocuri, unii ar trebui să răspundă.
Nu te învață nimeni ce să faci în condițiile amenințării unui virus ucigaș.
Și acum, în cazul războiului, trăim același lucru.
Nu știm dacă vine și la noi, sau rămâne în Ucraina.
Ori incertitudinile legate de viitor apasă extrem de greu pe umerii oamenilor.
Ce e de făcut cu această ''stare de gardă'?
Să o manageriezi adecvat.
Ce înseamnă adecvat? Potrivit pentru tine.
Adică să găsești acea formă de răspuns care te menține într-o stare de calm, într-o stare optimă de funcționare, o stare din care poți să-ți trăiești viața, fară să ajungi la dezechilibre emoționale și fizice.
Asta nu înseamnă lipsă de compasiune, sau nesimțire.
Asta înseamnă auto-protecție.
Este foarte important ca, într-o situație anormală, tu să poți să găsești modalitatea prin care să-ți păstrezi starea de calm pentru a putea răspunde adecvat la ceea ce vine spre tine.
Chiar aseară vorbeam cu un prieten care îmi spunea că este o stare de ''gardă''. Adică de stres.
I-am spus: la ce te ajută?
Stiu că sună sec, rece sau cum vreți să spuneți.
Pentru mine, ăsta este răspunsul adecvat.
Serios, dacă stau și mă gândesc la război de dimineață și până seara, dacă stau și mă încarc țoată ziua cu știri și imagini cu distrugeri, ce rezolv? Mă încarc și atât!
Pot eu să schimb situația? Nu!
Dacă stau și mă încarc, se schimbă ceva?
Nu!
Are vreun sens să mă implic în dezbaterile despre acest subiect?
Nu!
Care este răspunsul meu adecvat?
Să stau departe de povestea asta!
Asta am făcut și în pandemie: am încercat, pe cât posibil, să stau departe de dezbateri.
De fiecare dată când am intrat, au apărut rapid reactiile extreme!
Stresul și anxietatea sunt două lucruri de care n-am nevoie.
Furia la fel.
Ura... la fel.
Pur și simplu aleg să răspund adecvat (adică potrivit mie) acestei situații profund anormale!
Pentru că, da, acest război nu este ceva normal.
Și ar fi foarte ok ca fiecare să-și găsească acest răspuns, potrivit pentru sine, evitând să privească la ce fac ceilalți, evitând să condamne sau să comenteze ce fac ceilalți.
Unii simt să sară și să ajute, alti simt să ajute de la distantă, prin donații, fară să vorbească despre asta, alții preferă să nu se uite la știri, alții preferă să plece în vacantă, alții prefera să-și vadă de viață etc...
Greșește cineva?
Nu!
Fiecare om este dator să-și găsească răspunsul adecvat în fața unei asemenea provocări. Aici nu este există corect-greșit, bine-rău, astea sunt distorsiuni cognitive, ci adecvat.
Iar asta diferă de la un individ la altul.
Și ar fi bine dacă am reuși să înțelegem acest lucru.
Nu suntem la fel, deci nu trebuie să facem la fel.
Și asta este în regulă.
Haideți să înțelegem faptul că intrăm în cel de-al treilea an complicat, haideți să înțelegem că avem dreptul să ne apărăm așa cum știm și putem de aceste situații anormale, haideți să ne concentram asupra propriei stări de calm, fară să stam tot timpul cu lupa pe ceilalti.
Dacă fiecare și-ar vedea de propria stare de calm, acest lucru s-ar răsfrânge, în mod evident și asupra celorlalți, iar lucrurile ar avea șanse să arate ceva mai bine, nu credeți?